VIDEO | Ovidiu Dinișor: „Suntem atât de deconectați de hrană încât unii copii cred că laptele vine din cutie” / Cum ne poate schimba viața o simplă jardinieră cu roșii

Mulți dintre noi cumpărăm mâncare fără să se mai întrebe de unde vine, cum este produsă sau ce se întâmplă cu resturile alimentare după ce ajung la gunoi. Pentru Ovidiu Dinișor, promotor al agriculturii urbane și al compostării, această ruptură dintre oameni și hrană este una dintre cele mai mari probleme ale societății moderne.

Invitat în podcastul G4Food, acesta a vorbit despre risipa alimentară, compost, grădinărit urban și despre modul în care câteva plante crescute pe balcon pot schimba complet relația unei familii cu mâncarea.

De la IT și bucătărie la compost și agricultură urbană

Deși astăzi este cunoscut pentru proiectele sale dedicate compostării și agriculturii urbane, drumul lui Ovidiu Dinișor către această lume a început într-un loc neașteptat: bucătăria.

„Proiectul principal care m-a dus mult în zona asta de compost și grădini se numește Aurul Negru. De aici am plecat, prin faptul că am văzut că sunt foarte multe resturi alimentare care se aruncă din restaurante și din casa fiecărei familii. Și atunci mi-am dat seama că ceva nu este în regulă cu obiceiurile pe care noi le-am luat”, spune el.

Înainte de a descoperi compostarea, a lucrat 15 ani în IT și ulterior a petrecut doi ani în bucătării profesionale. Acolo a văzut pentru prima dată dimensiunea reală a risipei alimentare.

„Eu la un moment dat am fost și bucătar după 15 ani de IT. Și m-a uimit cât de multe lucruri se aruncă. Încă de când făceam cursurile, noi pregăteam un preparat, se gusta puțin din el, pentru că trebuia să înveți tehnica, iar restul se arunca. Mă uitam și mă întrebam: cum adică îl aruncăm? E mâncare proaspătă, făcută acum. Nici măcar nu o dăm cuiva? Atât de multe lucruri se întâmplau acolo încât nu exista și partea asta de gestionare a risipei.”

Momentul care i-a schimbat perspectiva

Într-o bucătărie a văzut pentru prima dată un sistem de compostare și a fost surprins de rezultat.

„Am văzut prima dată un compostor și am fost foarte circumspect. Nu se poate, mi-am spus. Voi puneți aici resturi alimentare și ele arată așa? Pot să pun mâna și nu miroase a gunoi? Pentru că asocierea pe care o avem majoritatea este aceea a pubelei și a mașinii de gunoi. În mintea mea era o ciocnire. Nu se poate ca ceva care până ieri era gunoi să arate atât de bine.”

De aici a început să studieze fenomenul și să descopere implicațiile mult mai ample ale gestionării deșeurilor organice.

„Atunci au început foarte multe întrebări. Dacă lucrurile acestea se pot transforma în ceva util, de ce le mai aruncăm? De ce nu facem asta la scară mai mare? Apoi am intrat tot mai adânc în subiect și am descoperit că există și provocări legislative, economice și administrative.”

Bucureștiul produce un milion de tone de deșeuri pe an

Pentru Ovidiu Dinișor, una dintre marile probleme este faptul că oamenii nu văd ce se întâmplă după ce aruncă ceva la gunoi.

„Pentru că nu vezi groapa de gunoi ai impresia că ea nu există. Dar ea există. Degajă gaz metan, există levigat, există efecte pe care noi nu le conștientizăm pentru că nu le vedem zilnic.”

El atrage atenția asupra unei cifre care spune multe despre dimensiunea problemei.

„Doar Bucureștiul generează un milion de tone de deșeuri anual. Nu știu câtă lume își imaginează vizual ce înseamnă asta. O tonă este mult. Un milion de tone este enorm.”

În opinia sa, o mare parte dintre resturile alimentare și vegetale ar putea fi transformate în compost și reintegrate într-un circuit natural.

„Un cerc sănătos ar fi ca resturile vegetale să fie gestionate corect, să ajungă compost și să se întoarcă în sol. Practic, să închidem ciclul în loc să producem permanent gunoi.”

Ce este compostarea și de ce funcționează atât de bine

Pentru cei care nu sunt familiarizați cu acest proces, Ovidiu Dinișor oferă o explicație simplă.

„Îmi place foarte mult să fac paralela cu pădurea. Pădurea este un ecosistem ciclic. Frunzele cad, se descompun și devin hrană pentru sol. Compostarea funcționează exact pe același principiu.”

El explică faptul că, în natură, nimic nu se pierde.

„Compostarea reprezintă descompunerea unor resturi vegetale într-o materie care devine apoi hrană pentru sol și pentru viața din sol. Există miliarde de microorganisme pe care noi nu le vedem. Noi nu facem decât să le oferim și lor hrană. Ele transformă acele resturi în nutrienți pe care plantele îi pot folosi mai departe.”

Rezultatul este un circuit firesc.

„Noi consumăm dintr-o plantă. Rămân resturi vegetale. Acestea se descompun și se întorc în sol. Apoi apare o nouă plantă, iar noi consumăm din nou. Este un proces cât se poate de natural.”

Agricultura urbană începe cu un balcon

„Foarte mult timp am trăit cu impresia că îți trebuie un hectar de pământ. În realitate, poți începe cu câteva jardiniere pe balcon.”

Una dintre cele mai răspândite idei greșite este aceea că ai nevoie de un teren mare pentru a cultiva hrană.

„Foarte mult timp am trăit și eu cu această frustrare, că îți trebuie un hectar de pământ. Dar la început nici nu ai nevoie de atât și nici nu ai putea gestiona atât.”

În schimb, spune el, oricine poate începe cu câteva jardiniere.

„Este foarte simplu să gestionezi câteva jardiniere pe balcon. Poți pune roșii cherry, căpșuni, plante aromatice. Busuioc, oregano, mentă, lavandă. Sunt plante foarte ușor de întreținut și care îți oferă satisfacții rapide.”

Mai mult, multe dintre ele oferă experiențe senzoriale pe care supermarketul nu le poate reproduce.

„Dacă intri în lumea asta, n-ai cum să nu te uimești. Guști o frunză de busuioc sau de mentă și te întrebi de unde vine aroma aceea incredibilă. Descoperi varietăți despre care nici nu știai că există.”

„Suntem foarte deconectați de hrană”

Poate cea mai importantă idee a întregii discuții este legată de felul în care oamenii s-au îndepărtat de sursa alimentelor.

„Mi-aduc aminte de un documentar în care un bucătar foarte cunoscut mergea în școli și îi întreba pe copii de unde vine laptele. Mulți răspundeau că vine din cutia de carton. Pentru că nu văzuseră niciodată o vacă.”

Pentru Ovidiu Dinișor, acest lucru este simptomatic pentru lumea în care trăim.

„Suntem foarte deconectați de hrană. Vedem produsul final, frumos ambalat, dar nu mai vedem procesul. Nu mai vedem planta, solul, oamenii care au muncit pentru acel aliment.”

Tocmai de aceea crede că agricultura urbană poate avea un rol educativ important.

„În momentul în care cultivi chiar și câteva plante, începi să înțelegi câtă muncă există în spatele unui aliment. Începi să îl respecți mai mult și, automat, să îl risipești mai puțin.”

Copiii au nevoie să vadă cum crește hrana

„Dacă un copil nu te vede niciodată că faci sport, că mănânci atent sau că pui mâna în pământ, nu va înțelege că și acestea fac parte din viață.”

Ca tată, Ovidiu Dinișor consideră că educația alimentară începe prin experiențe directe, nu prin lecții teoretice.

„Există nevoie de o expunere constantă. Dacă un copil vede o plantă o singură dată și apoi peste 20 de ani, impactul este foarte mic. Dar dacă face parte din viața lui, atunci lucrurile se schimbă.”

În opinia sa, grădinile urbane pot deveni un instrument excelent de educație.

„Copiii pot fi implicați. Poate aleg ei ce plante vor să cultive. Poate vor roșii, poate vor căpșuni. Important este să participe și să vadă procesul.”

Mesajul său pentru părinți este simplu.

„Dacă copilul tău nu te vede niciodată că faci sport, că mănânci atent sau că pui mâna în pământ, nu va înțelege că și acestea fac parte din viață. Nu este suficient să îi spui. Trebuie să te vadă făcând.”

Agricultura urbană poate crea comunități

Dincolo de hrană și educație, Ovidiu Dinișor vede în grădinăritul urban și un instrument de conectare între oameni.

„Toate inițiativele acestea de grădinărit urban sunt o punte foarte bună între generații. Copiii, părinții și bunicii pot face ceva împreună.”

În plus, astfel de proiecte pot transforma spațiile dintre blocuri în locuri vii.

„Dacă am grădinări mai mult în zona urbană, am crea mai multe spații verzi care să arate bine și care să fie ale noastre. Am avea comunități mai unite și copii care înțeleg mai bine de unde vine hrana.”

Pentru Ovidiu Dinișor, agricultura urbană nu înseamnă doar roșii și plante aromatice. Înseamnă o reconectare cu natura, cu hrana și cu oamenii din jur.

„Până la urmă, totul pleacă de la relația noastră cu ceea ce mâncăm. Dacă înțelegem mai bine acest lucru, cred că vom lua decizii mai bune atât pentru noi, cât și pentru comunitățile în care trăim.”