VIDEO | Fermierul viitorului ar putea conduce ferma „din șezlongul de pe malul piscinei”, cu ajutorul AI / Viorel Marin: „De ce trebuie să stea tot timpul în grajd?”

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Fermierul care știe ce se întâmplă în exploatație fără să fie permanent în grajd sau pe câmp nu mai este doar o imagine a agriculturii din viitor. Senzorii pot colecta date din fermă, automatizările pot executa anumite operațiuni, iar inteligența artificială poate analiza informațiile și poate propune variante de acțiune. Cât de departe poate merge însă această transformare? Până acolo încât fermierul să-și conducă exploatația de pe telefon, „din șezlongul de pe malul piscinei”?

Viorel Marin, președintele Asociației Naționale a Industriilor de Morărit și Panificație (ANAMOB), spune, într-un interviu acordat G4Food, că scenariul nu este deloc imposibil. Tehnologia ar putea prelua o parte importantă din monitorizarea și rutina unei ferme, oferindu-i agricultorului inclusiv mai mult timp pentru viața personală. Există însă o limită pe care acesta consideră că nu ar trebui să o depășim: inteligența artificială poate analiza și recomanda, dar decizia trebuie să rămână la om.

Va ajunge fermierul să stea mai mult cu ochii în telefon decât în grajd?

Digitalizarea schimbă inclusiv una dintre imaginile tradiționale ale agriculturii: aceea a fermierului care trebuie să fie fizic prezent în exploatație pentru aproape fiecare operațiune.

Senzorii IoT pot colecta automat informații din fermă și le pot transmite către soluțiile digitale care le analizează, iar automatizarea permite deja anumitor sisteme să funcționeze fără intervenția permanentă a omului. În proiectele-pilot despre care Viorel Marin a vorbit pentru G4Food, astfel de tehnologii au fost testate inclusiv în ferme de familie.

De aici apare o întrebare care, în urmă cu doar câțiva ani, ar fi putut părea mai degrabă o glumă: peste cinci sau zece ani, va ajunge fermierul să petreacă mai mult timp cu ochii în telefon sau tabletă decât în grajd, pe pășune ori pe câmp?

Pentru Viorel Marin, răspunsul este simplu: dacă tehnologia funcționează și îi oferă fermierului mai mult confort fără să-i ia controlul, nu există niciun motiv pentru care acesta să fie obligat să rămână permanent în fermă.

„De ce nu? De ce fermierul să nu stea confortabil într-o casă, confortabil cu familia, la piscină, să aibă un telefon mobil și, frumos, să realizeze producția sub controlul lui prin intermediul inteligenței artificiale? De ce nu? Putem ajunge și aici. Care e problema?

Așa cum toți căutăm confort în viața de zi cu zi, inclusiv la locul de muncă și așa mai departe – vedeți, e bine sau nu e bine, cât de mult sau cât de puțin, muncă de acasă și așa mai departe –, dar atât timp cât ea produce rezultate și îți aduce confort suplimentar, financiar și de altă natură, îți aduce fericire, ca să spun așa, de ce nu? De ce nu? Care e problema? De ce trebuie să stea tot timpul în grajd?

Am spus aici: pentru ca să dea drumul la acele aspersoare, n-ar trebui să stea în grajd. El poate lua decizia din șezlongul de pe malul piscinei. Și aici e problema. Și acolo decizia aia e a lui. Dar e o decizie bazată pe informație reală, pe informație corectă și pe soluții care rezolvă problema. El trebuie doar să zică A, B sau C.”

Agricultura nu se mai poate face doar „ca pe vremuri”

Digitalizarea agriculturii nu înseamnă doar mai mult confort. Schimbările climatice fac ca experiența transmisă din generație în generație și semnele după care agricultorii anticipau vremea să nu mai fie suficiente, spune Viorel Marin.

„La ora actuală, din păcate, sunt provocările climatice. Dacă înainte știința și tradiția au dus la o anumită înțelepciune a țăranului, care cam știa, după anumite evoluții, după anumite semne, cam ce o să urmeze, avea o anumită intuiție, la ora asta, vedeți, plouă pe strada asta și pe două străzi mai încolo nu plouă. Și ploaia era anunțată peste cinci ore.”

Imprevizibilitatea fenomenelor meteorologice schimbă, în opinia sa, inclusiv modul în care fermierul trebuie să ia deciziile.

„Volatilitatea și schimbările au devenit atât de imprevizibile, că s-a terminat cu așa-zisa înțelepciune populară a fermierului. Nu mai are… e istorie. E latentă, pentru că, dacă nu mai folosești… Și nu mai trebuie folosită în prezent.”

În locul observației bazate exclusiv pe experiență apar datele în timp real, senzorii și instrumentele digitale, care pot calcula probabilitatea unor fenomene și îi pot oferi fermierului mai multe variante de acțiune.

„Pentru că, în prezent, iată, ne spune tehnologia la ce oră o să plouă. Și vin senzori IoT și ne spun ei, de fapt: «Dom’le, uite, asta are probabilitatea maximă să se întâmple. Ce crezi că trebuie făcut? Soluția A, B sau C?»”

Ce poate face inteligența artificială mai bine decât fermierul

Dacă AI poate analiza datele unei ferme într-un timp imposibil pentru un om, apare inevitabil întrebarea unde se termină avantajul tehnologiei și unde începe cel al fermierului.

Viorel Marin identifică o diferență fundamentală: inteligența artificială poate procesa volume uriașe de informații, dar nu are intuiția umană.

„N-are intuiție. N-are intuiție, care e profund umană. E inefabil umană, dacă o spunem așa. Dar, în schimb, poate să preia date din oricât de multe surse, oricât de multe, și are o capacitate de procesare extraordinară, pe care nu știu dacă un creier uman… Poate că și un creier uman ar putea să o facă dacă ar funcționa integral la capacitate, pentru că noi folosim foarte puțin din capacitatea creierului.

S-au făcut niște analize în care un milimetru cub din creierul uman conține așa de multe sinapse, legături de inferență și de decizie, cât milioane de computere pe ultima tehnologie actuală. Potențialul există aici. Dar e blocat. Nu știm cum să-l punem în mișcare. Mergem pe varianta reală: atâta avem, atâta putem. Dar noi vrem mai mult și atunci AI-ul ne ajută să vrem mai mult și să câștigăm mai mult.”

AI poate prelua rutina. Dar fermierul trebuie să înțeleagă în continuare ce se întâmplă în fermă

Viorel Marin consideră că sarcinile mecanice și repetitive sunt cele care pot fi transferate cel mai ușor tehnologiei

„Dacă oamenii nu învață din nou că trebuie să gândească cu propriile capete, că trebuie să citească lucruri de referință și trebuie să învețe cum funcționează natura asta, chimic, fizic și așa mai departe, cei care învață chestia asta nu vor dispărea. Pentru că aici nu îi poate înlocui mașina decât pe anumite activități de tip mecanic, rutină, că a făcut calcule sau nu știu ce.”

De la fermierul asistat de AI la „degradare cognitivă”

Riscul apare atunci când omul transferă către AI nu doar rutina, ci și nevoia de a gândi și decide

„E un termen, poate mai toxic așa, care spune «degradare cognitivă». Ce înseamnă asta? Ne dispare capacitatea de a gândi, capacitatea de a cunoaște, capacitatea de a decide ca un propriu arbitru și devenim sclavii cuiva care îți spune ce ai de făcut.

Cei care se reorientează, din nou, «hai să reluăm înțelegerea naturii și a ceea ce se întâmplă în jurul nostru», ăștia nu dispar, pentru că pe ei nu îi poate înlocui.”