Foto: G4Food
În inima Cataloniei, aproape de Montserrat, Agustin Montero, un spaniol originar din Castilla-La Mancha îți poate povesti despre România mai multe decât știu majoritatea românilor. L-am cunoscut prin intermediul unei asociații românești din Alicante, unde mi s-a spus despre spaniolul care promovează România cu tot sufletul și care „știa despre cimitirul de la Săpânța absolut tot ce era de știut”. Cu pași mici, Agustin a descoperit țara noastră, tradițiile locale, limba, bucătăria românească, pentru a-și găsi apoi și o soție româncă. Nu în România, ci într-o biserică ortodoxă din Spania.
Prima întâlnire cu România
Augustin a ajuns pentru prima dată în România în urmă cu mai bine de 20 de ani. A petrecut trei săptămâni acolo și a fost fascinat nu doar de peisaje și tradiții, ci mai ales de oamenii primitori: „Mi-a plăcut foarte mult tot ce am văzut acolo și legătura pe care am avut-o cu oamenii. M-au primit cu brațele deschise și m-am simțit ca acasă”, povestește el.
Entuziasmul nu s-a oprit la prima vizită. În 2006 s-a întors și a descoperit și mai mult din viața de la sat, tradițiile românești și ospitalitatea oamenilor simpli, care i-au amintit de copilăria petrecută în mediul rural din Spania.
Nevasta e româncă, dar s-au cunoscut în Spania
În 2013, destinul i-a adus în cale pe cea care avea să-i devină soție, o româncă din județul Alba. Cei doi s-au cunoscut într-o zi de sărbătoare, la biserică, în comunitatea românească din Villarrobledo. De atunci, viața lui Augustin este și mai strâns legată de România.
Nunta lor a avut loc la Bistrița, respectând tradițiile locale. „Am făcut nunta pe stil tradițional, cum se făcea pe vremuri. Două-trei zile înainte au venit oamenii acasă la socri și au adus daruri pentru mireasă. La restaurant, am avut doar mâncare tradițională din zona Bistriței”, își amintește el.
Sarmale sau tapas? Depinde de moment
O mare parte din legătura cu România o reprezintă mâncare. Acasă, soția lui gătește sarmale, mămăligă sau salată de boeuf, dar și preparate spaniole. „Îmi place foarte mult aproape tot din gastronomia românească. Îmi amintește de copilărie, de când creșteam porc acasă și pregăteam tot ce se pregătea și în România, înainte de Crăciun”, explică el.
Întrebat dacă preferă sarmalele sau tapas, Augustin zâmbește: „Depinde de moment. Uneori îmi vine să mănânc sarmale, alteori tapas. Amândouă fac parte din mine acum.”
Viața la țară în Catalonia
Stabilit într-o zonă rurală din apropierea Barcelonei, Augustin este încântat de produsele pe care le oferă agricultura zonei. În apropiere se află una dintre cele mai mari cooperative agricole din Spania, care distribuie produse locale în toată Catalonia. „Aici oamenii se aprovizionează mult de la țărani. Produsele sunt proaspete, de proximitate”.
România, a doua casă
Pentru Augustin, România nu este doar țara soției sale, ci și a amintirilor, a prieteniilor și a gusturilor redescoperite. Ori de câte ori vorbește despre ea, o face cu mândrie și nostalgie. „România m-a primit ca acasă și întotdeauna mă voi întoarce cu drag acolo”.
Citește interviul complet aici:
Ioana Costescu: Suntem într-un loc minunat, un loc de munte, în spate se vede Monserrat, muntele, să zicem sfânt al catalanilor, și vorbim cu un spaniol, nu cu un catalan, dar un om care locuiește de foarte mult timp aici, în zona Igualada, și care este îndrăgostit de România. Spune-ne, te rog, cum ai ajuns să cunoști România și să-ți placă.
Agustin Montero: Bună ziua, mă numesc Agustin și sunt originar din Castilla-La Mancha, dar locuiesc de foarte mult timp aici, în Barcelona, în apropiere de Barcelona. Am ajuns în România prima dată în anul 2004 și am petrecut acolo 3 săptămâni în concediu și mi-a plăcut foarte mult tot ce am văzut acolo și legătura pe care am avut-o cu oamenii. Așa că, atunci când m-am întors aici, am început să am legătura cu românii stabiliți aici, în zonă, și așa am învățat un pic limba română, am ajuns să-i înțeleg un pic și m-am întors și în 2006.
IC: În 2006 te-ai întors din nou.
AM: Da, și deja înțelegeam destul de bine limba română. Mi-a plăcut foarte mult tot ce am petrecut pe acolo: tradițiile, viața de la sat, de la țară, și mi-am amintit de pe vremea bunicilor mei și de oamenii simpli care m-au primit cu brațele deschise.
IC: Ai și o soție româncă. Cum v-ați cunoscut?
AM: Am cunoscut-o la biserica dintr-un sat numit Villarrobledo. Ne-am cunoscut pe 15 august 2013, de Sfânta Maria. Acolo este o comunitate foarte mare de români și ceva m-a atras să merg în acea zi la biserică, și acolo ne-am cunoscut.
IC: Hai să vorbim puțin despre mâncare. Cum ți se pare mâncarea românească?
AM: Bună, gustoasă. De obicei, acasă soția gătește mâncare românească și, bineînțeles, și mâncare spaniolă, pentru că așa este situația. Îmi place foarte mult aproape tot din gastronomia românească și îmi amintește de copilărie, când și noi creșteam porc acasă și, înainte de Crăciun, îl tăiam și pregăteam tot ce se pregătește. Mâncarea românească are multă tradiție și seamănă cu ceea ce făceam și noi.
IC: Seamănă tăiatul porcului la spanioli cu cel de la români?
AM: Eu cred că da. Așa cum îmi amintesc, și noi creșteam acasă și tăiam porcul. Pregătirile sunt diferite, bineînțeles, în fiecare zonă. Diferența e că aici, în Spania, nu se afumă carnea cum se face în România.
IC: Acasă gătești și tu sau doar soția?
AM: Eu nu. Recunosc că nu. Soția mea e o bucătăreasă foarte bună și o persoană harnică. Așa a fost învățată și îi place foarte mult.
IC: Deci dacă gătește soția, clar sarmalele nu lipsesc. Nici mămăliga. Dacă ar fi să alegi între sarmale și tapas?
AM: Depinde de moment. Uneori îmi vine să mănânc sarmale. Îmi place foarte mult și salata de boeuf. La sărbători, Paște sau Crăciun, soția pregătește doar mâncare tradițională românească.
IC: Din prima ta vizită în România, care a fost primul fel de mâncare care ți-a plăcut?
AM: Sarmalele. Le știam dinainte, pentru că aveam cunoștințe români aici, în Spania, care tot povesteau despre ele.
IC: La nunta voastră, care a avut loc în Bistrița, ce surpriză gastronomică v-au pregătit localnicii?
AM: Am făcut nunta pe stil tradițional, cum se făcea pe vremuri. Două-trei zile înainte au venit oamenii acasă la socri și au adus daruri pentru mireasă. La restaurant, tot mâncare tradițională din zona Bistriței.
IC: Și ceva anume nu ți-a rămas în minte?
AM: Tot ce am mâncat acolo: sarmale și carne, tot ce este mai tradițional.
IC: În Catalonia, unde locuiești acum e o zonă mai rurală. Cum vezi gastronomia de aici?
AM: Aici suntem foarte aproape de Girona. Este un sat la 50 km unde există o cooperativă foarte mare, una dintre cele mai mari din Spania. Toate produsele provin de la țărani, se procesează acolo și apoi se distribuie. Au multe magazine prin toată Catalonia și oamenii se aprovizionează de la această cooperativă.
IC: Mulțumim foarte mult, Augustin, și spor în tot ce faci!
AM: Eu vă mulțumesc.
Proiectul „De la Sarmale la Tapas” este susținut de Ambasada Regatului Spaniei în România
Montaj video: Sergiu Ioana.
Interviul a fost transcris cu Vatis Tech.
Citește și
