ANALIZĂ | Recolta record de grâu a Franței riscă să devină un excedent dificil de gestionat / Exporturile franceze de grâu comun ar putea crește la 7,5 milioane de tone către țări terțe/ România vs. Franța: cine câștigă în noul context de piață?

Franța intră în sezonul 2025/26 cu o producție de grâu moale robustă, dar și cu cea mai dificilă provocare de piață din ultimele două decenii. Cererea globală slăbită, competiția din partea furnizorilor mai ieftini și presiunea valutară creează un context complicat atât pentru fermierii cât  și pentru traderii francezi.

O producție mare ar trebui să fie o veste bună pentru sector. Totuși, atunci când piețele tradiționale, Algeria și China, reduc importurile, recolta abundentă riscă să devină un excedent dificil de gestionat.

Exporturile franceze de grâu comun ar putea crește la 7,5 milioane de tone către țări terțe

Proiecțiile FranceAgriMer de 7,5 milioane tone export extra-UE indică o performanță minimă comparativ cu anii precedenți și un nivel al stocurilor la un maxim de 21 de ani.

Astfel, se preconizează că aceste cantități de grâu comun utilizate pe piața internă (pentru fabricarea pâinii, fabricarea amidonului și a hranei pentru animale etc.) vor rămâne stabile în comparație cu sezoanele anterioare, la aproximativ 14 Mt. Pe de altă parte, exporturile franceze de grâu comun ar putea crește la 7,5 milioane de tone către țări terțe. Această prognoză este o revenire clară față de 2024/25, dar mai mică decât nivelurile atinse anterior, din cauza absenței Algeriei în rândul clienților Franței timp de câteva luni și a incertitudinilor cu privire la redresarea importurilor chinezești.

Concurența regională: ascensiunea bazinului Mării Negre

Exporturile de grâu moale către țările Uniunii Europene sunt prognozate să fie stabile comparativ cu sezonul precedent și media pe cinci ani, în jur de 6,7 Mt.

Odată ce utilizările interne vor fi deservite, nivelul exporturilor franceze va depinde de concurența internațională, într-un context de tensiuni geopolitice și comerciale în curs de desfășurare și de o rată de paritate euro/dolar care este în prezent nefavorabilă exporturilor europene.

Dominanța Rusiei, Ucrainei, României și Bulgariei pe piața globală de grâu nu mai este o surpriză. Prețurile competitive, logistica flexibilă și relațiile comerciale consolidate fac ca statele din bazinul Mării Negre să fie prima opțiune pentru importatori. Cazul Algeriei, care a achiziționat recent 1 milion tone din această regiune, confirmă schimbarea de paradigmă: Franța pierde teren chiar pe piețele „tradiționale”.

 Piața furajelor: o supapă cu presiune

Politicile economice americane, care au întărit euro în raport cu dolarul, pun exportatorii francezi într-un dezavantaj structural. În timp ce grâul din Marea Neagră beneficiază de o paritate valutară mai favorabilă, grâul francez devine mai scump și, implicit, mai puțin competitiv.

Redirecționarea surplusului către piața furajelor poate fi o soluție temporară, dar una limitată. Porumbul și recolta bună de grâu furajer din Spania creează o presiune suplimentară. În plus, utilizarea grâului panificabil ca furaj are implicații directe asupra profitabilității fermierilor francezi.

Implicații pentru piața UE și fermieri

Pentru fermieri, prețurile interne ar putea fi sub presiune, ceea ce pune în pericol marjele de profit, mai ales în contextul costurilor de producție ridicate.

Pentru UE, stocurile mari pot crea distorsiuni în piața comună și ar putea reaprinde discuțiile despre mecanisme de sprijin sau subvenții pentru export.

Pentru traderi, volatilitatea crește: logistica, contractele de export și managementul riscului valutar devin esențiale.

România vs. Franța: cine câștigă?

Dacă pentru Franța recolta abundentă din 2025/26 riscă să devină o povară, România se află într-o poziție mult mai avantajoasă, chiar dacă produce volume mai mici. Motivele țin atât de competitivitatea prețurilor, cât și de poziționarea strategică a exporturilor.

Fermierii români operează, în general, cu costuri de producție mai reduse decât cei francezi, ceea ce permite traderilor să plaseze grâul românesc pe piețele externe la prețuri mai atractive. Într-un context de cerere slabă, acest avantaj devine decisiv.

În plus, Portul Constanța joacă un rol cheie: permite României acces direct și rapid către Orientul Mijlociu, Africa de Nord și Asia. În timp ce Franța concurează pe piețe unde logistica este mai lungă și mai costisitoare, România beneficiază de o proximitate geografică strategică.

Pentru fermierii români, exporturile devin mai atractive

Așadar, Franța are în față un paradox: o recoltă excelentă, dar cu perspective comerciale slabe. În lipsa unor redeschideri ale piețelor tradiționale sau a unor noi destinații emergente, 2025/26 se conturează ca un an de presiune pe fermieri, traderi și pe politica agricolă a UE.

Pentru piața europeană a cerealelor, sezonul 2025/26 se conturează ca o bătălie a competitivității, în care Franța – liderul tradițional – riscă să piardă teren, iar state ca România, Bulgaria și în special Rusia și Ucraina, să capitalizeze.

Pentru fermierii români, situația actuală deschide o fereastră de oportunitate: exporturile devin mai atractive, iar cererea din Africa de Nord și Orientul Mijlociu se aliniază perfect cu avantajele logistice ale României. Totuși, această poziție favorabilă este fragile, pentru că ea depinde de menținerea competitivității costurilor, de investiții în infrastructură și de stabilitatea climatică.

Astfel, România nu doar că beneficiază de dificultățile Franței, dar are șansa să-și consolideze poziția în clubul marilor exportatori de grâu din bazinul Mării Negre.