FOTO: Freepik
Piața globală a uleiurilor vegetale traversează o schimbare structurală profundă, notează ukragroconsult.com. Relația de preț, considerată mult timp stabilă, dintre uleiul de soia și uleiul de palmier s-a slăbit vizibil după anul 2020. Potrivit analiștilor Farmdoc, cererea tot mai volatilă pentru biocombustibili a dus la o divergență frecventă și prelungită a prețurilor celor două produse, semnalând o transformare de fond a mecanismelor de cerere și ofertă.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
Uleiul de soia și uleiul de palmier asigură împreună peste 60% din oferta globală de uleiuri comestibile. Timp de decenii, acestea au fost considerate substituibili direcți, iar prețurile lor au evoluat aproape sincron, cu diferențe relativ constante. După 2020, acest tipar s-a rupt. Mișcările de preț au devenit mai independente, iar spread-ul istoric dintre cele două s-a modificat semnificativ.
Una dintre cauzele principale ale acestei schimbări este legată de geografia producției și de politicile naționale. Producția de ulei de palmier este concentrată în principal în Indonezia și Malaezia. Aici, o parte tot mai mare din producție este absorbită de consumul intern alimentar și de producția de biodiesel. În aceste state, politicile guvernamentale favorizează utilizarea internă, reducând cantitățile disponibile pentru export.
Uleiul de soia, situație diferită
În contrast, producția de ulei de soia este mult mai dispersată geografic. Statele Unite, Brazilia și Argentina domină piața, iar deciziile de producție sunt tot mai influențate de politicile naționale privind biocombustibilii. În special în Statele Unite, extinderea rapidă a capacităților de producție pentru diesel regenerabil a crescut cererea internă de ulei de soia, decuplând-o de dinamica globală.
Analiștii identifică mai multe episoade clare de divergență. În 2021, prețurile uleiului de soia au crescut puternic, depășind semnificativ uleiul de palmier, pe fondul investițiilor masive în sectorul biocombustibililor din SUA. În 2022, situația s-a inversat parțial. Uleiul de palmier s-a ieftinit abrupt după ridicarea interdicției de export impuse temporar de Indonezia, în timp ce prețurile uleiului de soia au scăzut mai lent.
Ulterior, volatilitatea a fost amplificată de riscurile meteorologice care au afectat culturile de soia din Statele Unite, dar și de ajustările succesive ale mandatelor de biocombustibili și ale sistemelor de credite de conformare. Fiecare dintre aceste elemente a influențat diferit cele două piețe, accentuând decuplarea.
Factori suplimentari care influențează prețurile
În prezent, piața uleiurilor vegetale reacționează mai puternic la șocuri regionale și la decizii politice specifice, nu doar la echilibrele globale de cerere și ofertă. Mandatele pentru biocombustibili, restricțiile la export, condițiile meteo și balanțele interne de consum pot împinge prețurile uleiului de soia și ale celui de palmier în direcții opuse, chiar dacă rămân substituibile din punct de vedere tehnic.
Concluzia analiștilor este clară. Nu mai există un singur semnal global de preț pentru uleiurile vegetale. Fermierii, procesatorii, traderii și factorii de decizie trebuie să urmărească simultan evoluțiile globale și determinanții locali. Politicile de biocombustibili din Statele Unite, regulile de export din Asia de Sud-Est și condițiile agricole din marile regiuni producătoare au devenit factori decisivi.
Gestionarea riscului de preț într-un asemenea context necesită o abordare mai complexă și mai nuanțată decât în trecut. Piața uleiurilor vegetale intră într-o nouă etapă, în care volatilitatea și fragmentarea regională devin regula, nu excepția.
