Războiul semințelor. O sentință istorică în Italia readuce în discuție conceptul de „piraterie vegetală”. Au fost condamnați la despăgubiri de 100.000 euro doi agricultori care împreună au reprodus și cultivat soiuri de roșii protejate prin drept de proprietate industrială

Hibridul de roșii cherry Lobello câ pirateria vegetală varietati de plante protejate proprietatea intelectuala in agricultura sentinta Italia despagubiriștigă pentru a șasea oară consecutiv premiul ”Gustul Anului/Flavor of the Year”; sponsor al companiei, un fotbalist și antrenor celebru

În Sicilia, un producător de roșii și un proprietar al unei pepiniere de răsaduri au fost condamnați la plata unor despăgubiri de 100.000 de euro pentru reproducerea și cultivarea ilegală a unor plante de roșii protejate prin „drept de proprietate comunitară”. Decizia readuce în actualitate ideea de piraterie vegetală, care se referă la reproducerea prin metode interzise a unor varietăți de plante protejate, obținute prin investiții importante.

Cazul, pe larg

Cei doi au fost condamnați iniția la 8 luni de închisoare, pedeapsă anulată în urma prescrierii faptei. Dar au fost condamnați în paralel printr-o sentință civilă și la plata unei amenzi de 10.000 de euro și la despăgubiri totale de 100.000 de euro (80.000 euro pentru daune plus 20.000 euro cheltuieli legale) pentru reproducerea și cultivarea ilegală a unor roșii protejate prin „drept de proprietate comunitară”, în proprietatea companiei Syngenta.

Acest drept oferă titularului, în acest caz compania care a depus plângerea, exclusivitate asupra materialului de propagare a varietății vegetale în întreaga Uniune Europeană. Curtea de Apel din Catania a confirmat sentința dată de primă instanță, potrivit căreia cei doi, activi în provincia Ragusa, au folosit tehnici interzise pentru a propaga ilegal plantele, încălcând astfel articolul 13 din regulamentul european 2100/1994.

Printre metodele utilizate s-au numărat „taleajul” (metodă de multiplicare vegetativă prin butași/ talee) și metoda „stub”, care implică, în schimb, cultivarea pe rădăcini existente. Practic, cei incriminați au folosit părți din plante cultivate din semințe certificate pentru a le reproduce autonom, evitând astfel să mai cumpere alte semințe.

AIB: Un act de concurență neloială, la pachet cu riscuri fitosanitare

Această decizie reprezintă o victorie importantă pentru compania prejudiciată, care, cu sprijinul AIB (Anti-Infringement Bureau for Intellectual Property Rights on Plant Material) – o asociație ce reunește principalele companii de semințe la nivel mondial, a depus plângerea la Guardia di Finanza din Ragusa.

(articolul continuă mai jos)

Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:


Investigațiile au duc apoi la trimiterea în judecată sub acuzația de „fabricare și comercializare de bunuri prin uzurparea unui titlu de proprietate industrială”, conform articolului 517-ter din Codul Penal italian. Curtea de Apel a confirmat integral decizia de despăgubire în favoarea companiei deținătoare a brevetului și a AIB, care luptă împotriva celor ce încearcă să reproducă ilegal semințe în loc să le achiziționeze legal.

„Propagarea neautorizată a varietăților vegetale nu doar că reprezintă un risc fitosanitar, favorizând răspândirea virusurilor, dar este și un act de concurență neloială ce afectează producătorii și proprietarii de pepiniere care respectă legea”, a declarat Ignacio Giacchi, director general al AIB.

Sentința reprezintă o premieră însă fenoemul nu este nou, problema fiind mai demult în discuție în interiorul sectorului, pentru că favorizează cultivarea și multiplicarea ilegală a unor noi varietăți.

Dincolo de încălcarea proprietății intelectuale, riscurile legate de acest tip de reproducere a materialului biologic țin și de scăderea calității produselor și dificultăți în controlul caracteristicilor plantelor și al sănătății acestora. Există multe varietăți de fructe și legume protejate prin brevete naționale dar și de drepturile comunitare, însă producția necontrolată de plante generează o piață neagră de peste 20 de milioane de euro anual.

Tentația acestor practici ilegale este dată în primul rând de perioada foarte lungă necesară dezvoltării unor soiuri de plante, care poate dura și 10-15 ani, precum și costurile ridicate. Acestea pot uneori depăși nivelul a 100.000 de euro, în cazul unui singur soi.

Reacții la sentință

Dinspre lumea agricultorilor sicilieni, reacțiile sunt de critici vehemente la adresa sentinței și mai ales la adresa AIB. Această asociație care reunește cei mai mari producători de semințe la nivel mondial, fondată în 2010, și care cuprinde, printre altele, companii precum Basf și Bayer. Potrivit publicației terrelibere.org, plângerea a fost depusă de către directorul general al AIB, Casper Van Kempen.

Acesta a comentat sentința exprimându-și satisfacția și a explicat că „firmele producătoare de legume investesc, în medie, între 20 și 25% din vânzările nete în fiecare an în cercetare și dezvoltare pentru a produce soiuri îmbunătățite”. Prin urmare, acestea trebuie să primească compensații pentru munca lor de inovare „în beneficiul cultivatorilor, comercianților și consumatorilor”. Iar ei care nu plătesc aceste compensații s-ar face vinovați de o infracțiune.

Însă, asociația Slow Food, de protejare a micilor producători și a varietăților vechi de plante și rase de animale, a avut o poziție mai nuanțată. „Cei care investesc în semințe profită de exploatarea unor bogății conservate timp de milenii de generații de fermieri”, amintește Slow Food.

Cum are loc „vânătoarea de pirați”?

De obicei, AIB compară semințele vândute cu cantitățile de produs introduse pe piață. Dacă acestea nu coincid, se inițiază investigații în zonele de producție. Pasul următor este plângerea împotriva celor mai mari producători locali, care trebuie apoi să dovedi legalitatea activității lor: trebuie să prezinte facturile pentru semințele brevetate, care să poată justifica întreaga producție.

În Europa, până în anii ’70, amintește sursa citată, activitatea de cercetare asupra hibrizilor era gestionată predominant de instituțiile publice. Pentru a obține o nouă varietate de specii arboricole fructifere, existau programe care durau chiar și 20 de ani. Odată cu reducerea finanțărilor publice, această activitate a fost preluată de sectorul privat, care suportă costurile selecției în avans și apoi le recuperează prin redevențele pe care trebuie să le plătească cei care utilizează soiurile și varietățile puse la dispoziție.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *