Iarbă sărată (Sursa foto: gobotany.nativeplanttrust.org)
Fermierii de pe coasta Normandiei produc miel „pre-sărat”, o delicatesă a cărei aromă este potențată de salinitatea ridicată a ierburilor de coastă. În mod similar, creșterea nivelului mării pe coasta de est a SUA îi forțează pe fermieri să reînvie „fânețurile sărate”, o industrie care a prosperat până la mijlocul secolului al XX-lea, transmite publicația Fast Company.
John Zander, un fermier din New Jersey, explorează potențialul ierbii sărate (Spartina patens) ca o cultură viabilă în câmpurile cu salinitate ridicată. Istoric vorbind, „fânul de sare” a fost utilizat atât pentru furajarea animalelor, cât și în construcții. Cu toate acestea, industria a intrat în declin din cauza dificultăților de recoltare în zonele mlăștinoase, în special cu utilaje moderne. Creșterea nivelului mării și a salinității solului face, însă, ca culturile tradiționale, precum porumbul și soia, să devină neproductive în aceste regiuni, creând astfel o oportunitate pentru culturile tolerante la sare, precum iarba de sare.
Ferma lui Zander a primit o subvenție de la Departamentul Agriculturii din SUA (USDA) pentru a extinde producția de iarbă sărată. El experimentează noi tehnici de plantare și recoltare, inclusiv transplantarea ierbii sub formă de rulouri de gazon. Acest lucru ar putea ajuta fermierii de coastă să își mențină rentabilitatea pe noile terenuri saline, consolidând în același timp coastele.
Oamenii de știință de la Cape May Plant Materials Center efectuează studii privind potențialul de biomasă și calitatea furajelor din diferite soiuri de iarbă de sare, susținând ideea că aceasta ar putea deveni din nou o industrie prosperă. Zander speră nu doar să extindă producția de „fân sărat”, ci și să restabilească piețele locale pentru furajele bazate pe acesta. El prevede un viitor în care carnea de vită „pre-sărată”, asemănătoare mielului specializat din Franța, ar putea deveni o delicatesă regională.
În cele din urmă, Zander vede în cultivarea fânului sărat atât un răspuns practic la schimbările climatice, cât și o modalitate de a restabili vitalitatea economică a fermelor de coastă care se confruntă cu salinitatea în creștere.
