colaj foto g4media.ro
În 2007, un arheolog american a găsit într-o grotă din Africa de sud resturi de la masa unui Homo sapiens. Printre așa zisele resturi se numărau și cochilii de stridii, care au fost ulterior considerate proba indubitabilă că oamenii primitivi consumau aceste alimente.
În Roma antică, stridiile (Ostrea edulis) reprezentau un aliment apreciat dar prezent mai mult sau mai puțin la mesele de zi cu zi. Un fapt atestat în baza mai multor scrieri care datează din acea epocă.
Și au rămas așa până pe la 1800: un aliment consumat de plăcere sau de nevoie, util și întâlnit peste tot pe unde era o mare în jur. Era chiar vândut ca gustare la colțul străzii.
Situația s-a schimbat radical odată cu revoluția industrială și înmulțirea navelor de mari dimensiuni. Prezența lor masivă avea să distrugă fundalul marin, întâi. Ulterior, apariția navelor de pescuit avea să ducă în timp la fenomenul de overfishing. Două cauze majore care aveau să ducă la reducerea masivă a stratului de stridii care cândva ocupa fundalul marin din Europa. Din Norvegia până la Mediterana, acesta măsoară circa 1,7 milioane de hectare.
Astăzi, stridiile din comerț sunt stridii de cultură, nu din fauna marină spontană.
