Una dintre cele mai influente figuri din gastronomia americană, chef-ul și activista Alice Waters, a vorbit recent într-un interviu acordat publicației grecești Gastronomos despre viitorul alimentației, educația gustului și importanța reconectării copiilor cu sursele hranei. Waters este pionieră a mișcării farm-to-table și fondatoare a celebrului restaurant Chez Panisse din Berkeley, California.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
Născută într-o epocă în care fast-food-ul devenea noua normă, Alice Waters a construit un model alternativ. Restaurantul ei, deschis în 1971 și inspirat de gastronomia franceză, este considerat astăzi un reper al bucătăriei californiene, premiat cu o stea Michelin. Încă din anii ’70, Waters a promovat ideea de a găti cu ingrediente de sezon, provenite de la mici producători locali, practică ce avea să devină, mult mai târziu, un standard al restaurantelor de top.
„Este important să funcționăm ca profesori pentru copiii care vor să învețe ce înseamnă cu adevărat mâncarea”
Dar pentru Alice Waters, miza merge dincolo de farfurie. În 1995, a lansat programul Edible Schoolyard (Grădina comestibilă din curtea școlii), care a transformat peste 6.000 de școli din lume în spații de învățare experimentală, cu grădini de legume și bucătării didactice.
„Nu este suficient să fim chefi de succes. Este important să funcționăm ca profesori pentru copiii care vor să învețe ce înseamnă cu adevărat mâncarea”, spune Waterts.
Programul său nu urmărește să-i învețe pe copii gătitul sau grădinăritul, ci folosește metoda Montessori pentru a le preda, prin simțuri și practică, discipline precum istoria, matematica sau biologia. Waters critică industrializarea agriculturii și a sistemului educațional, spunând că s-a ajuns la absurdități precum clasificarea ketchup-ului drept legumă.
„Pentru a obține rezultate semnificative, trebuie să ne concentrăm pe educația publică. De aceea, prima școală cu care am colaborat în 1995 a fost un gimnaziu public din Berkeley”, afirmă sursa citată.
De altfel, spune că este mândră să vadă cum ideile „plantate” acum 30 de ani au înflorit: doi dintre elevii ei din prima generație și-au deschis recent un restaurant de succes cu specific din Orientul Mijlociu, unde se folosesc doar ingrediente organice.
Vorbind despre impactul mișcării farm-to-table, Waters remarcă schimbările recente la nivel politic în California:
„Astăzi, când toată lumea poate înțelege importanța farm-to-table, guvernatorul Californiei, Gavin Newsom, își dorește ca statul să producă hrană bio pe baza principiilor agriculturii regenerative, pentru toți și mai ales pentru elevii din școli”, susține chef-ul.
În ciuda progresului, Waters atrage atenția asupra problemelor actuale: criza climatică, inegalitatea economică și dependența de consumul rapid: nu doar de fast-food, ci și de relații și informație.
„În lumea consumului rapid, cei mai mulți oameni se mișcă online. Cumpără online, fără să-i cunoască pe cei care produc bunurile. Se îndrăgostesc online, fără să-și cunoască vecinii. Personal, nu cumpăr nimic online. Vizitez doar trei magazine din Berkeley, le iubesc și vreau să-i susțin pe proprietarii lor”, declară gastronomul.
Pentru Waters, un alt mod de a trăi este nu doar posibil, ci necesar. Vorbim de un mod de viață care acordă atenție naturii, sezonalității și comunității.
„Trăim într-o lume în care altcineva decide ce trebuie să ne placă și ce nu. Prefer să iau eu aceste decizii. Frumusețea grădinii, culorile și formele florilor și fructelor din jurul nostru: asta este esența. Relația noastră cu natura este cel mai important lucru pe care îl avem și cel mai uman mod de a ne îmbunătăți starea de spirit”.
Întrebată ce fel de mâncare ar alege pentru a-și concentra toată experiența într-un singur preparat, Waters a răspuns fără ezitare:
„Minestrone! Pentru că poate fi adaptată la orice cultură din lume și orice anotimp. Ne poate surprinde cu legume și ierburi diferite. Pare simplă, dar este o supă foarte specială”.
Cei care doresc să înțeleagă mai profund filosofia lui Alice Waters pot citi una dintre cele 16 cărți scrise de ea, în special „We are what we eat: a slow food manifesto” – un apel emoționant la conștientizare și respect pentru hrană.