EXCLUSIV | Cristina Cionga (Forumul APPR): Propunerea de ridicare a pragului de eligibilitate pentru bani europeni de la 1 la 2 ha trebuia dezbătută public! / 210.000 de beneficiari, dintre cei peste 713.000, ar fi scoși din sistem / Propunem un mecanism național de reasigurare agricolă!

Cristina Cionga, director executiv adjunct al Forumului APPR, a făcut, în exclusivitate pentru G4Food, o analiză succintă a programului de guvernare al cabinetului Bolojan pentru sectorul agricol. De la bun început, ea a remarcat lipsa unor direcții strategice esențiale și nevoia unui cadru coerent pentru modernizarea reală a agriculturii românești.

„Ne-am uitat și noi, cei de la Forumul APPR, cu interes, la programul de guvernare privind agricultura al guvernului Bolojan și am constatat că nu aduce elemente de noutate, ci continuă teme din perioada anterioară, cu excepția propunerii privind creșterea pragului de eligibilitate pentru subvenții europene de la 1 la 2 ha.

În opinia mea, cele două ‘obiective generale’ pe care le proclamă documentul (respectiv modernizarea sistemului de irigații și sprijinirea fermierilor și procesatorilor români pentru creșterea producției interne și reducerea importurilor de alimente) sunt impropriu numite astfel, ele fiind doar metode, căi care să conducă la un obiectiv precum modernizarea agriculturii românești prin ajustarea structurală a sectorului și creșterea competitivității sale în plan regional și în cadrul blocului comunitar.

1. Modernizarea reală: mai mult decât irigații

Astfel, dacă plecăm de la premisa că ridicarea competitivității constituie miza reală a eforturilor pe care trebuie să le facem în perioada următoare, atunci modernizarea sistemului de irigații și reducerea deficitului comercial pot, într-adevăr, ajuta la atingerea acestui obiectiv.

Este o prioritate continuarea finanțării irigațiilor prin sisteme moderne cu randament crescut, a sistemelor locale de irigare inteligentă, precum și dezvoltarea unor baze de date climatice pentru a fi utilizate ca instrumente tehnice în luarea deciziilor agronomice.

2. O abordare multidimensională pentru o agricultură rezilientă

Atenuarea deficiențelor sistemice din agricultura românească implică, însă, o abordare multidimensională sincronă, iar alte asemenea dimensiuni esențiale lipsesc din programul de guvernare. Dintre acestea, fără pretenția unei abordări exhaustive, amintesc:

• Educație agricolă și formare profesională – susținerea la nivel național și conform specificului regional, a unui curriculum certificat și a programelor de practică obligatorie. Sprijinul financiar poate fi realizat prin implicarea directă a structurilor de fermieri co-interesate în programe de formare profesională.
• Stabilizarea afacerilor agricole, creșterea rezilienței lor în fața șocurilor climatice și de piață. Forumul APPR, dar și alte organizații profesionale, au atras atenția în ultimii șase ani (începând cu catastroficul an 2020) despre nevoia unei abordări moderne, adaptate perioadei dificile pe care o traversăm, în gestionarea riscurilor cu care se confruntă agricultura.
• Propunem un mecanism național de reasigurare agricolă care să combine fonduri mutuale, subvenții pentru primele de asigurare facultativă, parteneriate public-private și integrarea digitală cu sistemele oficiale ale instituțiilor (APIA, AFIR, DAJ, etc). Acesta ar permite acoperirea eficientă a riscurilor catastrofale precum seceta severă, grindina sau inundațiile, sau pierderile cauzate de volatilitatea piețelor.

3. Procesarea nu este suficientă

Am constatat că programul de guvernare vorbește despre continuarea subvenționării procesării prin programul Investalim. Totuși, acest lucru nu va rezolva deficitul de produse alimentare al României.

O abordare corectă este alinierea tuturor actorilor de pe lanț pentru dezvoltarea filierelor funcționale pentru produsele agricole strategice, cu investiții integrate, contracte-cadru transparente și platforme digitale de trasabilitate. Fermierul activ ar trebui definit ca operator economic real, cu activitate fiscală și agricolă dovedită.

4. Codul rural, o necesitate pentru stabilitate și dezvoltare

Un cod rural care să pună pe baze solide producția agricolă, cu referire cel puțin la măsuri de comasare a parcelelor agricole (există numeroase povești de succes în practica internațională) și la un cadru legislativ stabil în privința arendării terenului agricol (contract cu o durată minimă obligatorie, înregistrare digitală centralizată, bursă publică a costurilor de arendare în funcție de criterii clare, prestabilite de comisii formate din reprezentanții părților implicate și protecție juridică clară pentru ambele părți, arendaș și proprietarul de teren).

Pragul de eligibilitate,  măsură discutabilă, fără o analiză de impact

În final, mă întorc la subiectul cu care am început aceste rânduri, propunerea de ridicare a pragului de eligibilitate pentru bani europeni de la 1 la 2 ha.

Este foarte posibil să fie o măsură justificată din punct de vedere economic și chiar social, dar care ar fi trebuit întâi dezbătută public și precedată de o analiză de impact, conform bunelor practici de reglementare în politicile publice.

Este adevărat că, astfel, circa 210.000 de beneficiari dintre cei peste 713.000 care în prezent depun cereri la APIA ar fi scoși din sistem, ceea ce ar reduce birocrația. Totuși, acest avantaj devine aproape neglijabil, dat fiind că propunerea de Regulament Omnibus a Comisiei Europene, publicată la mijlocul lui mai 2025 (și care se așteaptă să intre în vigoare începând cu 2026), se ocupă în mod eficient de reducerea poverii pentru autoritățile naționale, simplificând modul în care fermierii mici pot accesa scheme fixe, care le sunt special destinate.

Deciziile trebuie luate doar pe baza unor analize

Pe de altă parte, dacă se constată că subvenția anuală pentru exploatațiile între 1 și 2 ha nu mai contribuie cu adevărat la combaterea sărăciei rurale (din cauza migrării forței de muncă sau a diversificării surselor de venit), se poate ajunge la concluzia că este o măsură utilă (cu exceptarea, însă, a sectorului horticol, cu valoare mare a producției pe unitatea de suprafață și pe care România, care își acoperă din import aproximativ 30-35% din consumul de fructe și legume, trebuie să-l încurajeze, așa cum, de altfel, își propune inclusiv programul de guvernare).

Ba chiar se poate discuta despre ridicarea și mai mult a pragului de eligibilitate, dar deciziile trebuie luate doar pe baza unor analize, pe care, mă gândesc însă, că guvernanții le vor fi făcut deja și a căror publicare o așteptăm cu nedisimulată nerăbdare!”, susține  Cristina Cionga, director executiv adjunct, Forumul APPR, într-o analiză pentru G4Food.