Cu o culoare roșu aprins și gustul natural acrișor, rubarba nu este întotdeauna leguma spre care întindem mâna prima dată. Totuși, mai ales când este asociată cu fructe mai dulci, această tulpină poate fi o modalitate delicioasă de a obține un plus de nutrienți importanți, spun nutriționiștii, potrivit today.com.
Rubarba are o lungă istorie de utilizări medicinale tradiționale, spune nutriționista Grace Derocha. Ea menționează și faptul că, din punct de vedere tehnic, rubarba este clasificată drept fruct de către Departamentul Agriculturii al SUA – o decizie care datează din 1947 și care a fost luată din motive vamale, potrivit Smithsonian.
Indiferent dacă o consideri fruct, legumă sau doar umplutură pentru plăcinte, rubarba conține nutrienți valoroși într-un pachet colorat și sărac în calorii.
„Deși nu este extrem de bogată în nutrienți esențiali, oferă totuși un aport nutrițional valoros. Este o sursă excelentă de vitamina K și are un conținut ridicat de fibre, similar cu un măr, o portocală sau țelină” spune nutriționista Shelly Wegman.
Rubarba conține, de asemenea, compuși vegetali benefici, cum ar fi antocianinele și resveratrolul, adaugă specialiștii.
O cană de rubarbă tocată conține:
Deși are puține calorii și carbohidrați, rubarba este „cu siguranță bogată în fibre,” spune Derocha, ceea ce aduce beneficii pentru sănătatea digestivă, dar și pentru inimă și controlul glicemiei.
Rubarba este destul de bogată în vitamina K, menționează Wegman, care are un rol important în coagularea sângelui. Vitamina K contribuie și la „formarea și întărirea oaselor” și „ajută la limitarea deteriorării neuronilor din creier.”
Persoanele care iau anticoagulante trebuie să fie atente la cantitatea de vitamina K consumată, dar toți avem nevoie de această vitamină în alimentație.
De asemenea, rubarba conține puțin betacaroten, pe care organismul îl transformă în vitamina A, și vitamina C, care are roluri multiple, inclusiv în susținerea imunității.
Rubarba este surprinzător de bogată în electroliți importanți, cum ar fi calciul, potasiul și magneziul, spune Derocha. Aceștia sunt esențiali pentru hidratarea corectă și menținerea echilibrului fluidelor în organism. În plus, așa cum sugerează culoarea ei vibrantă, rubarba oferă un „pumn de antioxidanți”, subliniază Derocha, care este și purtătoare de cuvânt a Academiei de Nutriție și Dietetică. Conține antocianine – responsabile de culoarea roșie – și polifenoli.
Acești compuși antiinflamatori „protejează celulele și reduc stresul oxidativ,” ceea ce este benefic pentru sănătatea metabolică și gestionarea bolilor cronice, cum ar fi diabetul de tip 2.
Rubarba conține și resveratrol, un polifenol care „ajută la reglarea metabolismului grăsimilor și la reducerea colesterolului,” adaugă Wegman – compus care se regăsește și în strugurii roșii.
Oricât de tentant ar părea, nu trebuie să mănânci frunzele rubarbei, avertizează Derocha.
Frunzele plantei conțin o cantitate ridicată de oxalați, care pot fi toxici, notează USDA.
„Frunzele te pot îmbolnăvi grav, așa că trebuie să fii foarte atent,” avertizează și Wegman.
În plus, persoanele cu antecedente de pietre la rinichi trebuie să fie prudente chiar și cu consumul tulpinilor, din cauza conținutului de oxalat de calciu – compus ce poate favoriza apariția anumitor tipuri de calculi renali.
Gătitul rubarbei poate reduce parțial conținutul de oxalați, dar nu îi elimină complet, spune Derocha.
Pentru că rubarba este acrișoară, este adesea asociată cu alimente dulci, în special cu căpșuni.
Acrimea ei se potrivește foarte bine în deserturi dulci, cum ar fi plăcintele, crumble-urile sau tartele, spune Derocha. Ea este, de asemenea, fană a gemului de rubarbă cu căpșuni și semințe de chia, precum și a unui sos barbecue de rubarbă pentru coaste sau pui.
Rubarba poate fi adăugată și în salate sau dressinguri, menționează Wegman, mai ales alături de fructe precum căpșuni sau zmeură.
Derocha mai spune că îi place să coacă rubarba cu un amestec simplu de condimente, coajă de lămâie sau portocală și extract de vanilie. Apoi folosește acest amestec ca topping pentru iaurt grecesc, budincă de chia sau ovăz hidratat peste noapte. Iar copiii ei îl adoră pe clătite.
„Adaugă o textură și o aromă diferită, fără să aibă mult zahăr,” spune Derocha.
Vă rugăm să păstrați un ton respectuos în comentarii.
Limbajul ofensator, injuriile, comentariile instigatoare la ură sau postarea repetată și abuzivă a aceluiași mesaj pot duce la ștergerea comentariului și, în unele cazuri, la suspendarea temporară a dreptului de a comenta.
Comunitatea noastră este despre pasiunea pentru mâncare, rețete și experiențe culinare, iar discuțiile sunt binevenite atât timp cât rămân civilizate și constructive. Vă mulțumim că ne ajutați să păstrăm un spațiu plăcut pentru toți