foto: adobe.com
Ghimbirul este o plantă prețioasă în bucătărie, cunoscut și ca „rădăcina sănătății”, dacă e să traducem conotația asiatică a acestei plante. Partea sa comestibilă este cunoscutul rizom subteran, care se pretează la numeroase utilizări: sotat rapid în ulei înainte de a adăuga orice mai departe, conferă aromă. Dar se poate folosi și la ceaiuri, băuturi răcoritoare preparate în casă sau ca aromă pentru deserturi, înghețate, cocktailuri.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
Cunoscut în Europa de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, Zingiber officinale este de mult timp unul dintre pilonii gusturilor bucătăriei indo-chineze. Împreună cu turmericul (Curcuma longa), asemănător din punct de vedere botanic și al modului de cultivare, intră în mod tradițional în compoziția condimentului numit curry – amestecul de condimente cu un accent inconfundabil, potrivit pentru carne, pește, legume și orez.
Dar cum prețul ghimbirului nu este deloc neglijabil, se naște întrebarea dacă dă randament, cultivat în condițiile climatice locale. Pe de o parte, pentru că evităm să-l cumpărăm, ca și consumatori. Pe de alta, pentru că ar putea fi o cultură profitabilă. Răspunsul este probabil afirmativ și are un ciclu vegetativ asemănător cartofului. În Italia, de exemplu, a început să fie cultivat cu succes de câțiva producători. În mod tradițional se cultivă în Peru, Brazilia, India, Indonesia și China. Iată o serie de indicații oferite de un producător de material biologic de reproducere.
Solul potrivit pentru plantele de ghimbir
S-a întâmplat să cumperi ghimbir și să înceapă să înmugurească? Ei bine, din acei muguri cresc plantele noi. E bine să alegi muguri de cel puțin 5 centimetri și să-i separi de tuberculul „mamă” cu un cuțit curat și bine ascuțit. Suprafața de tăiere trebuie să fie cât mai mică posibil. Pentru ca bucățile de ghimbir separate să poată încolți, substratul trebuie să corespundă nevoilor plantei.
Solul ideal pentru cultivarea ghimbirului ar trebui să fie bogat în substanțe nutritive și capabil să rețină apa, dar totodată să fie foarte permeabil, apa nu trebuie să stagneze. Poți amesteca puțin nisip în substrat pentru a-i crește permeabilitatea. Pământul de flori din comerț poate fi folosit dar îmbogățit cu îngrășăminte ideal naturale. Totodată, nu trebuie folosit nici un substrat prea fertil, deoarece acesta poate favoriza putrezirea – la fel ca bulbii de narcisă sau de lalea, preferă un sol cu fertilitate medie spre scăzută și cu drenaj foarte bun.
Pentru ca tuberculii de ghimbir să se dezvolte bine, ghiveciul ar trebui să fie destul de adânc, de cel puțin 20-30 de centimetri. Este important ca apa în exces să poată drena rapid – găurile de scurgere sunt esențiale în fundul recipientului. Un strat de pietriș sau sfere de argilă pe fundul ghiveciului ajută foarte mult la un drenaj corespunzător.
Așează una sau două bucăți de ghimbir în pământ astfel încât mugurele de la capătul germenului să fie orientat în sus și să răzbată puțin la suprafața substratului. Înainte de pune ghimbirul în pământ, rizomul întreg de ghimbir cumpărat trebuie așezat într-un pahar cu apă din care să se poată hidrata, de pe o zi pe alta. Cultivarea pe un pervaz cald încă de la sfârșitul lui februarie, când zilele încep din nou să se lungească.
Ce se întâmplă în faza de creștere a ghimbirului
Ghivecele cu tuberculi de ghimbir necesită o temperatură de cel puțin 20°C – fără acest criteriu nu vei obține germinarea plantei. Până când tuberculii dezvoltă propriile rădăcini, solul trebuie menținut mereu umed. Pentru a crește umiditatea, poți acoperi ghivecele cu o pungă de plastic transparentă. Nu uita să aerisești periodic, ridicând punga pentru câteva momente.
Pot trece câteva săptămâni până când tuberculul va emite rădăcini în sol și va apărea un mugur.
În lunile de vară poți scoate ghivecele afară sau poți planta ghimbirul într-un strat înălțat în grădină.
Poți ști cu certitudine că ghimbirul este gata de recoltare uitându-te la culoarea frunzelor, verde intens – dezvoltă o tulpină aeriană înaltă, cu frunze. Doar atunci când acestea devin galbene, spre sfârșitul verii, tuberculul de ghimbir s-a dezvoltat bine în pământ.
Foarte important: din acel moment trebuie să reduci drastic udarea plantei și apoi să o oprești complet. Nu este necesar să recoltezi toți tuberculii deodată. În pământul răcoros și umed, specific toamnei, ghimbirul se păstrează mult mai bine decât în cămară.
Experiența de succes a italienilor în cultivarea ghimbirului
În Italia, ideea cultivării ghimbirului a fost pusă în aplicare de nume de prim rang din sectorul pomicol italian: Valfrutta Fresco, multinaționala Del Monte, cooperativa horticolă Agrintesa din Faenza (RA) și Agritechno Srl. Apoi s-au unit și au înființat Consorazio Zenzero Italiano, o entitate care reunește producătorii sub un brand înregistrat, potrivit terraevita.edagricole.it. Zonele de producție ideale sunt cele din sud, dar se poate cultiva și în nord.
„Se pot practica două tipuri de culturi în Italia, una cu ciclu de vară, din martie până în noiembrie, în sud, și una de iarnă, din septembrie până în iunie, în nord. În plus, se poate planta fie în câmp deschis, fie în sistem aero- sau hidroponic”, explică Massimo Longo, fondatorul Agritechno Srl, referindu-se, firește, la culturi de mari dimensiuni.
În zonele nordice, unde se cultivă iarna, serele trebuie amplasate în apropierea unor instalații de biogaz pentru a putea valorifica căldura generată de acestea și a menține planta la o temperatură constantă de circa 20 °C pe tot parcursul ciclului de producție.
Longo mai spune că în urma activității de cercetare și adaptare varietală au fost selecționate soiuri cu calități organoleptice și nutriționale, peste orice așteptări. În cele din urmă a fost ales un soi sud-american care a prezentat cea mai bună adaptare la condițiile climatice din Italia. Ghimbirul italian își propune să se poziționeze în segmentul produselor super premium, destinat unui public pe care l-am putea estima la circa 20% din totalul consumatorilor.
„Nu vrem să facem concurență produsului de import, sunt două produse foarte diferite, în primul rând pentru că al nostru este proaspăt, apoi pentru că are caracteristici organoleptice superioare.” Ghimbirul italian este comercializat deja de câțina ani sub mărcile Valfrutta și Del Monte.
