Foto: Dreamstime
Produse locale și de sezon, un concept sintetizat uneori prin expresia „from farm to fork” – un criteriu corect și care se reverberează atât asupra calității hranei, a costurilor ei, dar și asupra mediului: mai proaspete, cu un consum minor de energie pentru a ajunge la noi și cu o amprentă de dioxid de carbon mult mai redusă.
Dar în condiții climatice tot mai instabile, care compromit tot mai multe culturi, cât de realist rămâne acest concept? Iar la relativizarea lui contribuie și obiceiurile de consum diferite de cele prezente acum câteva decenii, înaintea dezvoltării comerțului global. Este o dezbatere care ia proporții în ultima vreme, inclusiv în țările cu importantă tradiție agricolă, cum este Italia.
Publicația italiană cibotoday.it a încercat să înțeleagă cum percep această temă sensibilă administratorii unui băcăniei Piccola Bottega Merenda de la Roma, specializată în fructe și legume. Giorgio Pace și Giulia Martucci selecționează producători de calitate din toată Italia pentru un target de clienți cu venituri de nivel mediu și au o opinie nuanțată legată de conceptul de „local și de sezon”.
„Sezonalitatea, așa cum o știm, nu mai există”
„Când vine vorba de sezonalitate, să ne cramponăm de ideea de coerență absolută este inutil. Contra-sezonalitatea a existat dintotdeauna, nu e o invenție modernă. Nu acesta este punctul de plecare al discuției. Mai ales acum, în mijlocul unei crize climatice, mulți agricultori lucrează cu sere sau tunele, mulți furnizori se confruntă cu boli necunoscute anterior și cu insecte care se comportă imprevizibil. Sezonalitatea nu mai există în forma pe care o cunoșteam. Italia este alcătuită din microregiuni, fiecare cu propriile microclimate”, spune unul dintre cei proprietarii intervievați.
„Ne deranjează că roșiile vin din Spania dar mâncăm avocado din America de sud și banane din Kenya”
Același lucru se poate spune și despre proveniența alimentelor, faimosul concept kilometrul zero. „Discuția despre proveniență, fie că vorbim despre Italia, Europa sau restul lumii , este limitată și riscă să ne ducă spre un naționalism alimentar fără sens. Ne deranjează că roșiile vin din Spania? Dar nu avem nicio problemă să mâncăm avocado din America de Sud sau banane din Kenya. Există multe prejudecăți în această privință, inclusiv despre transportul mărfurilor. Desigur, susținem produsele locale, pentru a sprijini economia regiunii, pentru a reduce poluarea și pentru a consuma alimente care nu își pierd nutrienții pe drum. Dar mai degrabă ar trebui să ne concentrăm pe transportul semințelor, nu al produselor finite.”
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
Și aici, abordarea maniheistă, de tip bun/rău sau sănătos/dăunător, este inutilă când vorbim despre una dintre cele mai complexe și globalizate industrii: cea alimentară. „Nu are rost să fim împotriva importurilor de alimente cu orice preț. Noi avem norocul de a trăi în Italia, cu un climat încă mediteranean (rămâne de văzut pentru cât timp). Dar cine locuiește în Belgia sau Olanda își permite să gândească la fel? Ar însemna ca în 2025 să trăiască doar cu cartofi, absurd! Noi ne permitem această dezbatere doar datorită privilegiului geografic. În plus, Italia exportă masiv, iar multe produse de sezon cultivate la noi ajung peste tot în lume. Este absurd să vedem importurile ca pe o invazie de mărfuri de proastă calitate, produse în condiții suspecte.”
Este mult mai importantă transparența în agricultură
Dacă proveniența locală nu este un criteriu absolut și nici sezonalitatea, atunci pe ce ne putem baza în alegerea produselor? „Mult timp m-am întrebat care ar trebui să fie adevărata luptă de dus, iar răspunsul este clar: educarea consumatorilor. Este o chestiune de comunicare și coerență. Sau, mai degrabă, de lipsă de transparență în procesele agricole. Când vine vorba de fermieri, companii sau magazine, există întotdeauna informații omise despre modul în care sunt produse alimentele. Consumatorii nu primesc toate datele de care au nevoie.”
Ce contează cu adevărat în materie de fructe și legume
O abordare de bun simț și fără excese este aceea de a avea încredere în agricultori, dar dacă și producătorii oferă mai multă transparență consumatorilor, cred cei doi. Nu doar să știm dacă un produs este bun, sezonier sau local, ci și cum a fost produs, ce metodă de cultivare s-a folosit, cum a fost gestionat terenul. „Există o tendință greșită, în care m-am inclus și eu, de a arunca vina pe consumatori pentru că nu știu ce mănâncă sau nu se informează suficient. Dar această abordare începe să se clatine. Problema nu este a indivizilor, ci a întregului lanț alimentar, care nu oferă informațiile necesare.”
„Putem critica supermarketurile, de exemplu pentru că oferă ardei în extrasezon, dar cum să fiu sigur că aceștia nu provin din sere încălzite din Sicilia? Poate chiar dintr-o fermă ecologică? Avem aceste informații? Dacă lanțul de aprovizionare, la toate nivelurile, face opusul a ceea ce promovăm, atunci toată această discuție este inutilă. Nu putem continua să vorbim despre aceste probleme doar între noi. În final, consumatorii sunt înconjurați de produse care nu sunt de sezon. Ceea ce contează este ca lanțul alimentar să fie transparent, să clarifice de unde provin fructele și legumele și cum au fost cultivate”, concluzionează cei doi proprietari.
