COAG a prezentat aceste calcule în cadrul unei conferințe virtuale, unde a analizat atât sentințele Tribunalului de Justiție al UE împotriva acordului comercial cu Maroc, cât și impactul importurilor, în special cele de fructe și legume. Alături de organizația spaniolă s-a aflat și Confédération Paysanne, o structură agricolă franceză.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
Responsabilul sectorului fructe și legume din cadrul COAG, Andrés Góngora, a detaliat că, potrivit calculelor, din 2019 până în prezent, importatorii de tomate din Maroc nu au plătit taxe vamale în valoare de cel puțin 14 milioane de euro anual.
Marocul trimite în UE în fiecare an 500.000 de tone de roșii, pentru 230.000 sau 240.000 ar trebui să se plătească taxe vamale, care nu se plătesc
În acest sens, Góngora a amintit că acordul dintre UE și Maroc permite importul a 285.000 de tone de tomate marocane pe teritoriul comunitar fără taxe vamale – între octombrie și aprilie – și doar dacă prețul de intrare este mai mare de 46 de euro/100 kg.
Însă COAG afirmă că Marocul trimite 500.000 de tone, ceea ce „înseamnă că 230.000 sau 240.000 ar trebui să plătească taxe vamale” și, conform lui Góngora, acestea nu sunt plătite.
În practică, a adăugat acesta, acest lucru înseamnă că importurile de tomate din Maroc pot fi vândute mai ieftin în UE, concurând cu producțiile spaniole sau franceze, ceea ce se observă în prețurile scăzute de pe piețe, cum ar fi cea din Perpignan (Franța).
Góngora a sugerat că frauda ar putea fi și mai mare, deoarece din Maroc se importă și alte fructe și legume, iar originea produselor provenite din Sahara nu este certificată. În fața acestei situații, COAG a început să studieze acțiuni legale, îndreptate către tribunalele UE.
În acest sens, COAG analizează mai multe opțiuni, a detaliat Góngora: apelul la Curtea de Conturi a UE pentru a solicita statelor membre să promoveze plata taxelor vamale, o a doua opțiune fiind o plângere la Tribunalul de Justiție al UE pentru prejudiciul adus producătorilor și cetățenilor.
O a treia opțiune ar fi sesizarea Comisiei Europene și solicitarea unei investigații în domeniul concurenței privind „vânzarea în pierdere”.
Totodată, organizația a făcut apel la acțiuni din partea cetățenilor și supermarketurilor pentru a denunța produsele care nu respectă certificările UE.