Europa caută alternative la sacrificarea în masă a animalelor / Cercetătorii avertizează că vaccinurile nu sunt soluția miraculoasă

Adaugă G4Food ca sursă preferată în Google

În ultimii ani, imaginile cu milioane de animale sacrificate în timpul epidemiilor au provocat reacții puternice în Europa. Pentru fermieri, pierderile sunt uriașe. Pentru opinia publică, imaginile sunt greu de privit, iar pentru politicieni, presiunea crește. Tot mai multe voci din sectorul agricol și din instituțiile europene încep să întrebe dacă sacrificarea în masă a animalelor mai este o soluție sustenabilă. În locul acestei metode, mulți propun vaccinarea ca alternativă mai puțin brutală și mai eficientă. Numai că oamenii de știință avertizează că lucrurile sunt mult mai complicate decât par, susține Euractiv.

Pe hârtie, ideea pare aproape ideală. În loc să fie eliminate milioane de animale pentru a opri răspândirea bolilor, acestea ar putea fi imunizate. În realitate însă, medicina veterinară și comerțul internațional ridică numeroase obstacole.

Vaccinul nu este întotdeauna un scut perfect

În perioadele recente, Europa s-a confruntat cu mai multe focare majore de boli la animale. Printre acestea se numără gripa aviară și pesta porcină africană. Sacrificarea animalelor a devenit una dintre măsurile standard pentru limitarea răspândirii infecțiilor. Strategia este controversată, dar este folosită de decenii în multe state. Totuși, pe măsură ce numărul animalelor eliminate crește, apar tot mai multe întrebări privind eficiența și impactul economic al acestei abordări.

Vaccinurile par soluția evidentă. Problema este că ele nu funcționează la fel pentru toate bolile. Unii agenți patogeni se modifică rapid. Alte vaccinuri nu împiedică complet transmiterea bolii. În anumite situații, animalele vaccinate pot dezvolta un răspuns imun fără să fie complet protejate împotriva infectării. Astfel, pentru public, diferența pare mică, dar pentru epidemiologi, ea este esențială. Un animal protejat de simptome nu înseamnă automat un animal care nu poate transmite boala. Și aici începe adevărata problemă.

Comerțul internațional poate deveni un obstacol major

Dificultatea nu ține doar de partea medicală. Există și o componentă economică foarte sensibilă. În comerțul internațional, multe țări impun reguli stricte privind importurile de animale și produse provenite din zone unde există boli sau campanii de vaccinare.

În unele cazuri, partenerii comerciali tratează animalele vaccinate cu aceeași prudență ca animalele expuse bolilor. Motivul este simplu. Uneori este dificil să fie diferențiat un animal vaccinat de unul infectat, iar consecințele pot deveni foarte costisitoare. Fermierii ar putea evita vaccinarea dacă aceasta riscă să le blocheze accesul la piețe importante. Apare astfel o situație aproape paradoxală. O soluție creată pentru a salva animale poate ajunge să afecteze grav activitatea economică. Și agricultura europeană nu duce lipsă de paradoxuri.

În ultimii ani, fermierii au avut deja de gestionat secetă, costuri ridicate la energie, prețuri volatile și concurență externă intensă. Acum se adaugă și întrebarea dacă vaccinarea poate deveni o soluție viabilă la scară largă.

Europa caută o ieșire din cercul sacrificărilor

Instituțiile europene încep totuși să analizeze serios schimbarea strategiei. Presiunea publică privind bunăstarea animalelor a crescut constant. Imaginile cu milioane de păsări sau porci eliminați în timpul focarelor provoacă reacții puternice. Pentru mulți oameni, ideea sacrificării preventive a devenit tot mai greu de acceptat. Dar există și argumente economice. Focarele majore afectează lanțurile de aprovizionare, cresc costurile pentru fermieri și pot destabiliza anumite piețe agricole. Din acest motiv, mai multe state și organizații susțin extinderea programelor de vaccinare. Numai că oamenii de știință avertizează că vaccinurile nu trebuie privite ca o soluție miraculoasă. Ele pot reprezenta o parte importantă a răspunsului, însă nu pot înlocui singure măsurile de control, supravegherea epidemiologică și biosecuritatea din ferme.

Dincolo de dezbaterea tehnică, discuția spune ceva și despre felul în care agricultura modernă funcționează. Modelul actual se bazează pe efective foarte mari și pe fluxuri comerciale rapide. În astfel de sisteme, bolile se pot răspândi cu viteză. Atunci când apare un focar, autoritățile trebuie să aleagă între două variante dificile. Prima este sacrificarea în masă, cu impact economic și emoțional uriaș. A doua este asumarea unor riscuri privind răspândirea bolii.

Deocamdată, cercetătorii spun că nu există o soluție perfectă, dar Europa pare să caute una. Însă, la fel ca în multe alte domenii, realitatea are obiceiul nepoliticos de a complica lucrurile care pe hârtie păreau simple.