Ce poți mânca dulce, dar și mai sănătos, după masă? De ce apare pofta de dulce și cât „costă” de fapt un ecler sau o amandină? / Explicațiile nutriționistului Tania Fântână

Adaugă G4Food ca sursă preferată în Google

Foarte mulți oameni îmi spun același lucru: „după masă simt nevoia de ceva dulce”. Și de cele mai multe ori apare și vinovăția, mai ales când cineva încearcă să slăbească. În realitate, pofta de dulce după mesele principale este extrem de frecventă și nu înseamnă automat lipsă de voință sau dependență severă de zahăr.

Atunci când te îngrași, capeți, voluntar sau nu, anumite obiceiuri. Păguboase, în general. Când vrei să slăbești, poate fi provocator să scapi de ele. E pur și simplu o chestiune de obișnuințe. E bine să conștientizăm și că slăbitul fără schimbarea obiceiurilor sau ajustarea lor la noua greutate dorită este ca un munte pe care îl cucerești, dar imediat vei începe să îl cobori.

Există mai multe explicații pentru acest fenomen. Uneori este vorba pur și simplu despre obișnuință. Chiar dacă ne complicăm în explicații despre diabet și glicemie, în foarte puține cazuri se confirmă aceste suspiciuni. Creierul asociază finalul mesei cu o recompensă dulce, mai ales dacă ani de zile am avut desert după prânz sau cină. Când brusc nu mai mănânci acea recompensă, ceva lipsește. O poți înlocui cu un pahar de apă, o cafea sau un ceai. Alteori, mesele sunt prea sărace în proteine și fibre și nu oferă suficientă sațietate reală, iar corpul caută rapid energie și plăcere. Aceeași diferență o remarcăm și când reducem brusc volumul mesei. Simțim nevoia să compensăm din gustări de după masă. Obicei tare păgubos.

Mai există și componenta emoțională. După o zi stresantă, dulce înseamnă confort, relaxare și dopamină. Nu întâmplător pofta de dulce este mai mare când suntem obosiți, anxioși sau dormim puțin. Rareori pofta de dulce vine dimineața, poate atunci când nu dormim. Dar, de obicei, poftele de dulce apar după ora 16 până seara târziu.

Problema nu este neapărat existența desertului, ci frecvența și cantitatea. O amandină sau un ecler consumate ocazional nu „strică” un proces de slăbire, eventual variantele mini. Știți că există și mini, nu? Corpul nu funcționează dramatic de la un singur desert. Îngrășarea apare din excedent caloric repetat, adică atunci când zilnic mâncăm puțin mai mult decât consumăm. Ce trebuie să reținem, cam după vârsta de 40 de ani încolo, este că nu este în avantajul nostru să avem niveluri ridicate de insulină, pentru că asta duce sigur la îngrășat, predominant abdominal, și prin schimbările hormonale care intervin.

Totuși, trebuie spus că prăjiturile clasice de cofetărie pot avea foarte multe calorii într-un volum mic. Un ecler sau o amandină pot ajunge ușor la 300–500 de calorii, uneori chiar mai mult, mai ales dacă sunt bogate în cremă, unt și zahăr. Dacă aceste deserturi apar frecvent peste mesele deja complete ale zilei, ele pot încetini slăbitul sau chiar favoriza acumularea de grăsime fără să ne dăm seama. Tot în aceleași calorii se poate înscrie un baton cu fulgi de ovăz, zahăr și grăsime, de aproximativ 90 de grame.

În plus, deserturile foarte concentrate în zahăr și grăsimi tind să stimuleze pofta de dulce și mai mult, mai ales când sunt consumate pe stomacul gol sau în cantități mari.

Asta nu înseamnă că nu ne putem bucura de un mic dulce după masă. Din contră, pentru multe persoane funcționează mai bine să existe variante dulci integrate inteligent decât interdicții severe, care duc apoi la mâncat compulsiv. Cui îi plac restricțiile? Cui îi plac interdicțiile? Adulților, clar nu.

Ce putem alege atunci când vrem ceva dulce după masă, dar și mai echilibrat?

Una dintre cele mai bune variante este iaurtul grecesc cu fructe de pădure și puțină ciocolată neagră rasă deasupra. Avem proteine, fibre și gust dulce fără exces foarte mare de zahăr. Și dacă vă puneți imaginația în funcțiune, chiar o să arate ca un desert veritabil.

O altă idee simplă sunt câteva curmale umplute cu unt de arahide sau migdale și puțină scorțișoară. Sunt dulci natural și foarte sățioase, tocmai pentru că vin la pachet și cu grăsimi bune și fibre. Variantele de prune uscate umplute cu nuci sunt și ele sănătoase.

Budinca de chia făcută cu lapte și cacao poate fi și ea o variantă bună, mai ales dacă nu este îndulcită excesiv. În plus, semințele de chia aduc fibre și ajută sațietatea.

Variantele de bomboane vegane făcute în casă din nuci și semințe, apoi rostogolite în cocos, sunt și ele foarte gustoase, sănătoase și te ajută să elimini risipa alimentară, folosind resturile de prin pungile de semințe și nuci.

Poate cea mai mare greșeală este să intrăm în logica „am stricat dieta”

Pentru cei care simt nevoia de „ceva de ronțăit”, merele coapte cu scorțișoară și nuci sunt surprinzător de satisfăcătoare și mult mai echilibrate decât multe deserturi procesate.

Și poate una dintre cele mai bune soluții este chiar ciocolata neagră cu conținut mare de cacao, consumată în cantitate mică, după o masă bună. De multe ori, 2–3 pătrățele mâncate conștient rezolvă pofta fără să declanșeze un episod de mâncat necontrolat. În plus, este foarte la îndemână. Dacă faci un desert în casă, nu prea ai cum să îl faci în cantitate mică.

Important este și contextul alimentar general. Un desert consumat după o masă echilibrată, bogată în proteine și fibre, este gestionat metabolic mult mai bine decât zahărul consumat haotic între mese.

Poate cea mai mare greșeală este să intrăm în logica „am stricat dieta”. Un desert nu anulează o alimentație bună, la fel cum o salată nu compensează luni întregi de dezechilibru.

În realitate, relația sănătoasă cu dulcele nu vine din interdicție totală, ci din structură, cantitate și echilibru în alimentația ta, nu centrată numai pe desert. Pentru că oamenii care reușesc să își mențină greutatea pe termen lung nu sunt cei care nu mai mănâncă niciodată desert, ci cei care au învățat să îl integreze fără excese și fără vinovăție. Chiar se poate.