„Războiul ciorbei de burtă”: Grecia și Turcia se luptă la UNESCO pentru supremație în privința „leacului împotriva mahmurelii”

O nouă dispută culturală „da în clocot” între vechii rivali de la Marea Egee. De această dată, miza nu sunt insulele sau resursele de gaz, ci cine deține drepturile istorice asupra ciorbei de burtă. Conflictul a izbucnit după ce un restaurant grecesc a demarat procedurile pentru a înregistra preparatul la UNESCO drept produs tradițional și unic al Greciei, relatează AP.

„Patsas” versus „iskembe”, același gust (aproximativ)

În Grecia, preparatul este cunoscut sub numele de patsas, în timp ce în Turcia se numește iskembe. Pentru ambele popoare, ciorba de burtă (și oase de vită) este mai mult decât un aliment: este un ritual urban, consumat adesea la primele ore ale dimineții pentru a „drege” stomacul după o noapte de petrecere sau pentru a calma ulcerul.

Dimitris Tsarouhas, proprietarul unui celebru restaurant din Salonic, susține că are dovezi care datează încă din antichitate. Ajutat de organizații culturale și de autori de cronici gastronomice, el a depus un dosar voluminos la UNESCO.

Rădăcini homerice ale ciorbei de burtă în „Odiseea”

Argumentul grecilor este unul cu greutate istorică: Tsarouhas afirmă că rețeta este menționată chiar în „Odiseea” lui Homer. Mai exact, acesta face referire la ospățul pregătit de Penelopa pentru pețitori, care ar fi inclus stomacuri de vită umplute cu grăsime și sânge.

„Dacă acesta nu este patsas, atunci ce altceva ar putea fi?”, întreabă grecul.

De cealaltă parte, bucătarii turci susțin că rețeta a fost preluată de bizantini de la grecii antici, dar a fost rafinată și transformată într-o variantă tipic otomană.

Turcia: „Este brandul bunicilor noștri”

La Istanbul, vestea demersului grecesc a fost primită cu indignare. Ali Turkmen, un proprietar turc de restaurant, consideră că Grecia încearcă să „își însușească” un simbol național care nu-i aparține, la fel cum s-a întâmplat în trecut cu cafeaua, sarmalele în foi de viță sau celebra baclava.

Presa turcă a invocat imediat „Cartea Călătoriilor” a celebrului cronicar din secolul al XVII-lea, Evliya Celebi, care descria vânzătorii de ciorbă de burtă de pe străzile Istanbulului de acum 400 de ani.

„Este dificil pentru ei să pretindă ceva ce este specific nouă. Burta de vită este un concept turcesc prin excelență”, afirmă Turkmen.

Diferențe subtile, dar esențiale

Deși ambele variante se bazează pe zeama bogată la gust, grasă și usturoiată, există diferențe de tehnică:

• În Grecia: Patsas include adesea și picioare de vită, fiind lăudat pentru conținutul ridicat de colagen (peste 33%), despre care localnicii cred că ajută la refacerea articulațiilor după operații.

• În Turcia: Iskembe se concentrează strict pe burtă, curățată și fiartă timp de 8-9 ore până devine fragedă.

Un gust care unește, o istorie care dezbină

În ciuda tensiunilor la nivel oficial și diplomatic, în farfurie situația stă altfel. Dimitris Tsarouhas admite că, deși vrea certificarea UNESCO pentru Grecia, nu dorește să ridice ziduri:

„Nu avem nimic de împărțit cu vecinii noștri, mai degrabă, gustul este cel care ne unește.”

Până la o decizie oficială a organismului ONU, bătălia se dă în presă. Indiferent dacă este considerată „leacul lui Homer” sau „moștenirea otomană”, ciorba de burtă rămâne un preparat apreciat în ambele țări.