Sursa foto: fb Adrian Oros
Cât de greu este să fii astăzi, medic veterinar în România, câte sacrificii și ani de studiu sunt necesari pentru a putea profesa în acest domeniu dificil? Câte satisfacții se ascund însă, în esența acestei meserii nobile și cât de interesați sunt tinerii s-o mai practice?
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
La toate aceste întrebări și multe altele, am stat de vorbă pentru a afla răspunsul cu Adrian Nechita Oros, fost ministru al Agriculturii, doctor în științe medicale, profesor universitar la Facultatea de Medicină Veterinară a U.S.A.M.V. Cluj Napoca și vicepreședinte al Colegiului Medicilor Veterinari din România.
„Paradoxal, deși sunt formați mai mulți medici veterinari, există în continuare deficit de personal”
Rep: Dle prof. dr. Adrian Oros, ca vicepreședinte al Colegiului Medicilor Veterinari și fost ministru al Agriculturii spuneți-ne cum a evoluat interesul tinerilor pentru profesia de medic veterinar în ultimii ani? Observați o creștere, o stagnare sau o scădere a numărului de tineri care aleg această carieră?
Adrian Oros: – În România, interesul tinerilor pentru profesia de medic veterinar a cunoscut o ușoară creștere sau, cel puțin, o stabilizare, în special în ultimii ani.
Această tendință este vizibilă mai ales în zona medicinei animalelor de companie și în mediul urban, unde cererea pentru servicii veterinare este în continuă dezvoltare.
Facultățile de profil continuă să atragă candidați, iar existența programelor în limbi străine confirmă o atractivitate constantă a domeniului. De exemplu la Facultatea de Medicina Veterinara din Cluj pe cele 45 de locuri la linia engleză si 60locuri, la linia franceză, în ultimii ani concurența a fost de aproximativ 4-5 candidați pe loc.
La nivel european, trendul este mai clar: numărul tinerilor care aleg medicina veterinară este în creștere, însă această evoluție nu elimină lipsa de specialiști în anumite segmente.
Și în România, la fel ca în multe state europene se constată un paradox – deși sunt formați mai mulți medici veterinari, există în continuare deficit de personal, mai ales în zonele rurale sau în domenii mai puțin atractive din punct de vedere economic.
Cu alte cuvinte, nu vorbim despre o scădere a interesului, ci despre o schimbare a profilului și a așteptărilor tinerilor care aleg această carieră.
Adrian Oros: „Sunt multe specializări care aduc prestigiu profesional dar și satisfacții materiale importante”
Rep: – Care sunt principalele motivații ale tinerilor care aleg astăzi medicina veterinară în România? Este vorba mai degrabă despre pasiune, siguranța profesională sau oportunitățile din afara țării?
Adrian Oros: -Pentru majoritatea tinerilor, pasiunea si identitatea profesională reprezintă principalul motor al alegerii acestei profesii. Dorința de a lucra cu animalele, de a contribui la sănătatea și bunăstarea lor și la sănătatea publică este esențială în decizia inițială.
Pe lângă acest aspect vocațional, apar însă tot mai des motivații pragmatice. Medicina veterinară este percepută ca un domeniu cu cerere constantă, mai ales în contextul creșterii numărului de animale de companie și al profesionalizării serviciilor veterinare. Azi , sunt multe specializari care, și în România dar și în alte țări europene aduc prestigiu profesional dar și satisfacții materiale importante.
De asemenea, tinerii sunt atrași de caracterul mobil al profesiei, care permite accesul la piața muncii din alte state europene, unde condițiile de lucru și veniturile pot fi mai avantajoase.
În concluzie, eu aș spune că decizia este de cele mai multe ori una mixtă: pasiune, susținută de dorința de stabilitate și de perspective profesionale mai largi, inclusiv în afara țării.
Una dintre principalele dificultăți: raportul dintre efortul profesional și nivelul veniturilor
Rep: – Care sunt, în opinia dumneavoastră, cele mai mari provocări care pot descuraja tinerii să urmeze această profesie? Mă refer la durata studiilor, responsabilitatea profesională, veniturile sau condițiile de practică.
Adrian Oros: – Printre principalele dificultăți se numără raportul dintre efortul profesional și nivelul veniturilor, mai ales în primii ani de activitate. De multe ori, începutul de carieră presupune un volum mare de muncă, responsabilitate ridicată și recompense financiare relativ modeste.
De asemenea, responsabilitatea profesională și stresul emotional sunt factori importanți. Profesiunea de medic veterinar implica decizii dificile, situații de urgență, interacțiuni tensionate cu proprietarii de animale și, uneori, expunerea la riscuri legale sau emoționale.
În medicina veterinară există rate foarte ridicate de burnout — studiile arată peste 50 % dintre medici veterinari raportează niveluri semnificative de epuizare profesională, oboseală emoțională și stres cronic legat de muncă.
Condițiile de practicare a profesiei sunt inegale, existând diferențe majore între mediul urban și cel rural sau între cabinete si clinici bine dotate și unități cu resurse mai limitate.
Formarea profesională continuă impusă de organizațiile profesionale în toată Europa și dobândirea de competențe suplimentare (specializări) implică, de asemenea, eforturi mari pe tot parcursul vieții profesionale. Pentru un tânăr, acest parcurs lung poate părea dificil, mai ales când este comparat cu alte domenii în care accesul pe piața muncii este mai rapid, iar creșterea veniturilor pare mai ușor de obținut.
Ori, toate acestea pot contribui la descurajarea tinerilor sau la reorientarea lor profesională.
Adrian Oros: ”Stagiile de practică trebuie mai bine structurate”
Rep: – Există o discrepanță între așteptările tinerilor absolvenți și realitatea pieței muncii în medicina veterinară din România? Cum poate fi redus acest decalaj?
Adrian Oros: – Da, există uneori o discrepanță între așteptările tinerilor absolvenți și realitatea pieței muncii. Mulți își imaginează o integrare rapidă și un nivel de autonomie profesională ridicat, însă realitatea presupune o perioadă de adaptare, acumulare de experiență și, uneori, compromisuri financiare.
Așteptarea “fac doar medicină” vs realitatea de “serviciu”. O parte din munca de medic veterinar înseamnă comunicare, managementul clientului, etică, consimțământ informat, costuri.
Pentru a reduce acest decalaj, este esențială o legătură mai strânsă între formarea universitară și practica reală. Stagiile de practică mai bine structurate si mentoratul în primii ani de activitate (cel putin un an de stagiatura) sunt solutii realiste.
De asemenea, abordarea mai serioasa in curricula universitara a unor competențe complementare – comunicare, management, legislație profesională ar contribui la o mai bună pregătire a tinerilor pentru realitățile profesiei.
”Migrația profesională reprezintă o realitate, mai ales în rândul tinerilor absolvenți”
Rep: – Cât de atractivă este, în prezent, profesia de medic veterinar din România în raport cu oportunitățile din alte state europene? Este migrația profesională o problemă reală în acest domeniu?
Adrian Oros: – În comparație cu alte state europene, profesia de medic veterinar în România, este mai puțin atractivă din punct de vedere financiar, mai ales la început de carieră, însă poate oferi avantaje legate de oportunitățile de dezvoltare în anumite segmente ale practicii profesionale si de costul vietii.
Migrația profesională reprezintă, fără îndoială, o realitate, mai ales în rândul tinerilor absolvenți. Diferențele de venit sicondițiile de lucru determină o parte dintre aceștia să își continue cariera în alte țări europene. Unii se intorc dupa o perioada si isi deschid propriile cabinete in tara. Fenomenulafectează în special zonele rurale sau domeniile mai puțin atractive din România.
Desi este o pierdere importantă, migrația trebuie privită și ca un semnal al nevoii de modernizare și adaptare a sistemului, pentru a putea reține și valorifica resursa umană tânără si bine pregatita.
Rep: – Ce măsuri sau inițiative consideră Colegiul Medicilor Veterinari că sunt necesare pentru a face profesia mai atractivă pentru tineri? Există programe dedicate de sprijin, mentorat sau integrare profesională?
Adrian Oros: – Colegiul Medicilor Veterinari din România are un dialog constant cu Facultățile de Medicină Veterinară din România, în ceea ce privește adaptarea curriculei la nevoile și realitățile de pe piața muncii.
Programele de formare profesională continua, coordonate de CMV, sunt adaptate nevoilor reale din teren și multe din ele se desfășoară în colaborare cu cadre didactice din facultățile românești. La aceste programe, participarea studenților este gratuită.
De asemenea, Colegiul Medicilor Veterinari reglementează și monitorizează respectarea standardelor minime de dotare și de lucru, în unitățile medicale veterinare (cabinet, clinici, spitale etc.)
Luis Pasteur: “Medicul uman salvează omul, medicul veterinar salvează omenirea”
Rep: – Ce mesaj le-ați transmite celor care se gândesc să aleagă medicina veterinară ca drum profesional?
Adrian Oros: – Medicina veterinară este o profesie frumoasă, nobilă, dar solicitantă, care cere pasiune, răbdare și implicare pe termen lung. Este important ca toți cei care se decid să aleagă acest drum, să cunoscă atât satisfacțiile, cât și dificultățile meseriei.
Luis Pasteur, chimist și microbiolog, cu un rol fundamental în istoria medicinei și a științei spunea, la sfarsitul secolului al XIX-lea: “Medicul uman salvează omul, medicul veterinar salvează omenirea”. Cu alte cuvinte rolul medicului veterinar nu se oprește la animal, ci se extinde la siguranța alimentară și la sănătatea comunității.
Pentru cei care își doresc o profesie cu sens, în care pot ajuta, învăța continuu și se pot dezvolta profesional, medicina veterinară rămâne o opțiune solidă.
Cu perseverență, formare continuă și sprijin adecvat, această carieră poate oferi stabilitate și împlinire profesională, atât în România, cât și în Europa.
Rep: – Domnule Adrian Oros, vă mulțumesc!
