Trucul pentru a obține o ciorbă de văcuță „ca la bunica”. Rețeta tradițională, explicată pas cu pas

otrava in ciorba Sursa foto: Pexels/Cats Coming

Un truc simplu face diferența într-o ciorbă de văcuță „ca la bunica”: ordinea în care sunt fierte ingredientele și modul de tratare a cărnii. Rețeta este una clasică, dar respectarea câtorva pași schimbă gustul final.

Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:

- articolul continuă mai jos -

Ingrediente (4–6 porții)

  • 700-800 g carne de vită cu os (rasol sau piept)
  • 2 cepe medii
  • 2 morcovi
  • 1 păstârnac
  • 1 felie de țelină sau o bucată mică de rădăcină
  • 2-3 cartofi, opțional
  • 200 ml suc de roșii sau 2 linguri de pastă de roșii
  • 300 ml borș, fiert separat, sau zeamă de lămâie, după gust
  • sare, după gust
  • pătrunjel sau leuștean proaspăt

Ciorbă de văcuță „ca la bunica”. Mod de preparare

Totul pornește de la carne. Se folosește carne de vită cu os, de preferat rasol sau piept. Bucata se spală rapid, fără a fi ținută mult în apă, apoi se pune la fiert în apă rece, la foc mic. Apa rece ajută la extragerea gustului din os și din carne. Când începe să clocotească, spuma se îndepărtează cu grijă, fără a amesteca excesiv.

După ce spuma a fost curățată complet, se adaugă un vârf de sare. Trucul bunicilor este să nu sărezi excesiv de la început, ci doar cât să ajuți carnea să se frăgezească. Oala se lasă să fiarbă molcom, cu capacul ușor întredeschis, cel puțin o oră și jumătate, până când carnea este aproape moale.

Abia apoi intră legumele. Ceapa se adaugă întreagă sau tăiată mare, morcovul, păstârnacul și țelina se pun în bucăți mari. Dacă sunt tăiate mărunt de la început, legumele se destramă și tulbură zeama. Cartofii, dacă se folosesc, se pun mai târziu, când carnea este deja fragedă.

Roșiile sau bulionul se adaugă la final, după ce legumele sunt fierte. Acidul din roșii oprește fierberea corectă a cărnii dacă este pus prea devreme. Zeama se mai lasă pe foc 10-15 minute, cât să se lege gusturile.

Acrirea se face la sfârșit, cu borș fiert separat sau cu zeamă de lămâie. Se potrivește gustul de sare și se oprește focul. Ciorba nu se servește imediat. Lăsată 15-20 de minute să se „odihnească”, capătă gustul specific ciorbelor de altădată.

La final se adaugă verdeața tocată mărunt. Rezultatul este o ciorbă clară, cu carne fragedă și gust echilibrat, așa cum se făcea în bucătăriile de demult.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *