Sursa foto: agro.basf.ro
Într-un moment în care o nouă demonstraţie a fermierilor are loc marţi în faţa Parlamentului European de la Strasbourg, criza din sectorul agricol afectează în mod foarte diferit ţările europene, arată o analiză AFP, transmite Agerpres.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
Prin deschiderea pieţei europene în faţa cărnii de vită, zahărului şi cărnii de pasăre din America Latină, acordul cu blocul Mercosur este o preocupare principală pentru Franţa, care are cele mai mari efective de bovine din Europa şi este principalul producător de zahăr. Cu toate acestea, acelaşi acord este atractiv pentru viticultorii francezi.
Irlandezii sunt şi ei îngrijoraţi pentru sectorul lor creştere a bovinelor.
În Italia, principalul sindicat agricol Coldiretti deplânge “lipsa de reciprocitate” în standardele de producţie. Sindicatul avertizează că, în primele nouă luni ale anului 2025, valoarea importurilor italiene din Mercosur a crescut deja cu 17%.
În Germania, fermierii au protestat în principal în nord şi est, unde agricultura la scară largă este mai expusă concurenţei globale.
În Spania, sectoarele uleiului de măsline şi vinului salută acordul cu Mercosur, în timp ce producătorii de măsline de masă se tem de concurenţa din Argentina.
Pentru experţi, acest acord dezvăluie o criză agricolă cu cauze multiple şi impacturi inegale.
Exporturile agroalimentare ale UE au atins un nivel record de 235,4 miliarde de euro în 2024. Chiar dacă importurile au crescut, din cauza creşterii preţurilor la cafea şi cacao, balanţa comercială a blocului comunitar rămâne excedentară (63,6 miliarde de euro, cu 8% mai puţin decât recordul istoric din 2023).
AFP subliniază că singura care are un excedent mai mare este Brazilia.
În ultimii ani s-a înregistrat o ascensiune a Ţărilor de Jos, care se mândreşte cu un excedent comercial de 45 de miliarde de euro, graţie prelucrării unor produse adesea importate, a Poloniei, care şi-a cvadruplat producţia de carne de pasăre în ultimii 25 de ani, sau a Spaniei, competitivă pe segmentele vinuri, fructe, carne de porc şi multe altele.
În schimb, Franţa, principalul producător agricol din Europa în termeni de valoare, se teme că în 2025 a înregistrat primul său deficit al balanţei comerciale cu alimente din ultimii 50 de ani.
Acest declin comercial este cel care cristalizează furia fermierilor, subliniază Vincent Chatellier, economist la institutul INRAE. “Şi Franţa pierde, în special faţă de alte ţări europene”, adaugă Chatellier.
“De 70 de ani, lumea se concentrează pe un număr mic de soiuri de animale şi plante, cât mai interschimbabile posibil. Odată cu deschiderea frontierelor, toţi fermierii au fost puşi în concurenţă. Consecinţa este că pierdem constant fermieri şi experimentăm o presiune asupra preţurilor”, subliniază Christophe Alliot, de la firma de consultanţă Basic. Prin urmare, “cei care reuşesc sunt cei care sunt eficienţi din punct de vedere al costurilor, cu economii de scară” legate de valoarea produsului, dar mai ales de dimensiunea fermei şi de mecanizare, spune Christophe Alliot.
Conform datelor UE de la sfârşitul anului 2025, venitul mediu pe lucrător agricol a crescut cu 20% în 10 ani (fără inflaţie), dar disparităţile sunt semnificative.
În ceea ce priveşte veniturile, ţări precum “Danemarca, Germania sau chiar Spania… o duc foarte bine”, observă Pierre-Marie Aubert, cercetător la Institutul pentru Dezvoltare Durabilă şi Relaţii Internaţionale (IDDRI). În schimb, şapte ţări sunt în declin sau stagnează, precum Franţa. Primele au făcut “alegeri foarte puternice în ceea ce priveşte creşterea în dimensiune şi capital”, spune Aubert. Potrivit acestuia, capitalul investit în ferme de porci sau păsări de curte este în medie de 320.000 de euro în Franţa şi de peste 5 milioane de euro în Danemarca.
Toate ţările trebuie să gestioneze disparităţile de venit, subliniază Chatellier. Acesta subliniază că “tensiunea dintre agricultura familială şi agricultura mai antreprenorială este un fenomen european”. Şi în toate ţările industrializate, populaţia ocupată în agricultură îmbătrâneşte.
Chatellier a făcut un apel pentru examinarea tuturor “factorilor de competitivitate: mărimea, dar mai ales organizarea lanţurilor de aprovizionare, robuste din amonte în aval, apropierea de porturi, diferenţierea produselor…” şi necesitatea de a “ţinti mai mult” produsele şi clienţii.
“Franţa a redus deja numărul fermelor de vaci cu lapte, de exemplu; restructurarea a fost făcută. Nu vom fi niciodată ca California sau Brazilia”, adaugă Chatellier, enumerând punctele forte: terenuri ieftine, expertiză tehnică bună, producţie diversificată.
“Este o răscruce incomodă”, precizează Christophe Alliot, care se aşteaptă la o dezbatere privind modelul alimentar şi distribuţia valorii.
