foto: wikipedia.org
În România i se spune dovleac Olga, în timp ce în zona lui de origine este cunoscut sub denumirea de dovleac de Stiria sau dovleac Herakles. Stiria este o regiune din sud-estul Austriei, zona lor de origine, de la care se inspiră, de altfel, și denumirea științifică, Cucurbita pepo var. styriaca.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
Este o varietate a dovleacului comun, cultivată în principar pentru producerea uleiului de semințe de dovleac. Ea este rezultată dintr-o mutație genetică naturală, ce a dus la dispariția cojii lingnificate a semințelor.
Pulpa dovleacului, deși comestibilă, nu este deosebit de gustoasă și este adesea folosită și ea pentru producția de ulei, nu pentru consumul ca atare.
Zonele principale de producție
Dovleacul pentru ulei originar din Austria este de origine relativ recentă. Potrivit wikipedia.org, mutația esențială care îi conferă semințele de culoare verde închis a fost consemnată pentru prima dată între 1870 și 1880. Această mutație naturală accidentală este rezultatul unei modificări într-o singură genă recesivă.
Actualmente, este cultivat în mod tradițional în regiunile care au aparținut fostului Imperiu Austro-Ungar: în sud-estul Austriei (Stiria), nord-estul Sloveniei (Stiria, Prekmurje), centrul Transilvaniei și zona Orăștie–Cugir din România, nord-estul Croației (Međimurje), Voivodina și zonele vecine din Ungaria. Dar este răspândit și în Ucraina, Rusia, America de Nord, Mexic, India și China.
Cum se cultivă dovlecii pentru ulei
Potrivit literaturii de specialitate, dovleacul cu semințe fără coajă se seamănă undeva între sfârșitul lui martie și începutul lui aprilie. Se seamănă într-un pat de sol nisipos, bine drenat, la adâncimea de 3–4 cm, cu o distanță între rânduri de 80 cm. Solurile argiloase grele și umede nu sunt potrivite. Densitatea recomandată este de 17.000 de semințe/ha, iar în agricultura ecologică 20.000 de semințe/ha, pentru o mai bună competiție cu buruienile.
Când sunt încă tineri, acești dovleci sunt verde închis. Pe măsură ce se coc devin galben-portocalii, tendențial galbeni. Aproximativ 2,5 kg de semințe, echivalentul a 30–40 de dovleci, produc 1 litru de ulei de semințe de dovleac. În medie, un dovleac pentru ulei ajuns la maturitate cântărește între 8 și 10 kilograme.
Lipsa cojii lignificate face semințele vulnerabile la boli fungice transmise prin sol, ceea ce poate amplifica riscul unei slabe germinări, mai ales în anii ploioși. În plus, planta este sensibilă și la putrezirea fructelor în condiții de umiditate excesivă.
Recoltarea acestei varietăți de dovleac are loc în septembrie–octombrie, când planta este complet uscată, iar semințele se desprind ușor din pulpa fructului. Recoltarea se face prin așezarea plantelor în brazdă, după care dovlecii sunt adunați și desfăcuți. După deschidere, o mașină specială extrage semințele prin forță centrifugă, iar pulpa este eliminată pe loc. După care semințele ajung să fie procesate pentru a se extrage uleiul.
Profilul nutritiv al uleiului de dovleac
Profilul de acizi grași ai uleiului arată că acizii grași polinesaturați reprezintă aproximativ 45,6 ± 5%, depășind acizii grași mononesaturați (35,9 ± 10%) și pe cei saturați (18,5 ± 20%). Acizii linoleic, oleic, palmitic și stearic sunt dominanți, însumând aproape 98% din totalul acizilor grași. Sunt prezente și urme minime de alți acizi grași.
Uleiul de semințe de dovleac de înaltă calitate conține γ-tocoferol în concentrații ce pot ajunge la 800 mg/kg, nivelele de γ-tocoferol depășind nivelurile de α-tocoferol. Acestea reprezintă două forme diferite de vitamina E, cu efect important în combaterea radicalilor liberi, responsabili de îmbătrânire și boli, dar prin mecanisme diferite.
Uleiul de dovlea conține, de asemenea, vitamina A, carotenoizi precum luteina și β-carotenul, și mai multe vitamine din complexul B. De asemenea, prezintă niveluri ridicate de sodiu, potasiu, magneziu, calciu și fosfor. A fost detectată în compoziția sa și seleniu. De asemenea, conține fitosteroli în concentrații de duble față de semințe.
Se consumă în principal crud, pentru că prin încălzire i se modifică atât proprietățile nutriționale, cât și gustul.
