FOTO: Dreamstime/ Mylitleye
Pasiunea pentru microplante a Adrianei Pantea, de profesie economist, a început în perioada de restricţii din pandemie, când ea şi familia ei se gândeau ce să facă pentru a rămâne sănătoşi, transmite Agerpres.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
Azi este chemată în şcoli şi în întreprinderi pentru a susţine workshop-uri despre germinarea seminţelor, iar peste o mie de copii au fost încântaţi, până acum, să vadă cum cresc “bebeluşii plantelor”.
“M-am apucat să cresc plăntuţe pentru mine. Şi pentru cei doi copii, care acum sunt studenţi. Atunci toată lumea era înnebunită să rămânem sănătoşi. Şi în căutările mele am găsit pe internet informaţii despre microplante, m-am entuziasmat foarte tare şi am rezonat foarte mult cu ele. Atunci toată lumea avea mai mult timp decât acum şi aşa am început să le cultiv doar pentru noi”, a povestit, pentru AGERPRES, Adriana Pantea.
Microplantele, cele mai sănătoase plante din lume
Considerate la ora actuală probabil “cele mai sănătoase plante din lume”, germenii şi lăstarii, într-un cuvânt microplantele, conţin tot ce are nevoie noua plantă pentru a creşte, ceea ce înseamnă că ele au vitamine, minerale, proteine şi mai ales enzime, în cantităţi de zeci de ori mai mari decât planta matură.
“Noi, oamenii, avem nevoie mai ales de cantităţi mari de enzime, deoarece prelucrând termic legumele, indiferent cât e ea de sănătoasă, se distruge aportul de enzime pentru digestie. Când el secătuieşte, avem tot felul de probleme de sănătate şi, după cum bine ştim, mare parte din boli pornesc din intestin”, spune aceasta.
Povestea cultivării microplantelor a început cu seminţele de ridichi. Cele mai la îndemână. Apoi cu seminţe de floarea-soarelui. Desigur, a ales sămânţă ecologică, testată pentru a nu fi contaminată, de la producători atestaţi.
Proiectul a „germinat” frumos
Şi-a cumpărat nişte germinatoare automate, dar la început a întâmpinat eşecuri, care s-au tradus în seminţe aruncate. Între timp, şi-a luat nişte cărţi, s-a mai documentat de ici, de colo şi, uşor, uşor, a înţeles ce are de făcut.
“Eu am crezut că toată lumea ştie de ele. Când m-am apucat în mod serios, în anul 2024, am avut o prietenă terapeută care lucra cu pacienţi oncologici. Şi ea mi-a spus că are nevoie de: ridichi, praz, floarea soarelui, mazăre, brocoli, varză kale. Aşa am ieşit în lume pentru că ea mi-a cerut iniţial microplante, ca să le dea împreună cu celelalte terapii”, îşi aminteşte Adriana.
Proiectul ei a “germinat” frumos şi s-a extins încet, încet în grădiniţe şi şcoli, pentru a educa tinerele generaţii, de obicei în programul ‘Săptămâna Verde’, dar şi în orele de biologie la câteva şcoli.
“Minunat ar fi ca orele de biologie să fie şi de nutriţie”, spune ea. De curând, a fost invitată în mai multe unităţi de învăţământ în cadrul “Şcolii Altfel”. Până acum a stârnit curiozitatea a cel puţin o mie de copii orădeni, pe care i-a iniţiat în tainele deloc complicate ale acestor culturi.
“Când mă duc la ei, merg cu un platou de microplante gata germinate şi crescute. Le duc patru tipuri de microplante, să vadă, să le guste, dacă vor. De regulă, unul nu vrea şi altuia nu-i place, nu e o problemă, le spun că e un gust nou, diferit. Dar cei mai mulţi sunt încântaţi să pună mâna pe plăntuţe, să le admire, pentru ca, peste câteva zile, să nu contenească cu opiniile, ba, că una e mai bună, ba că alta”, povesteşte Adriana.
Ridichile, pe placul copiilor
La copii foloseşte ridichi – plăntuţele chiar au gust de ridichi şi plac tuturor, dar şi linte sau grâu, pentru că acestea germinează fără probleme, în cinci zile. “Nu le duc floarea soarelui, care are nevoie de zece zile pentru germinare. Cine vine în weekend să le ude de două ori pe zi?”, explică ea.
Cum procedează în cadrul lecţiilor cu cei mici? Seminţele de ridichi, de exemplu, se pun la înmuiat 8 ore sau peste noapte, după care se scurg foarte bine. Copiii pun o măsură, o linguriţă, de seminţe într-un borcănaş pe care ei îl etichetează, îşi scriu numele. Borcanele se acoperă doar cu tul şi se fixează cu elastic, pentru a permite să intre aerul, dar şi să fie udate de două ori pe zi.
Când ajung pe la un centimetru ca dimensiune, plăntuţele sunt bune de mâncat. Cele mici se numesc germeni, iar cele mai mari, de 10 centimetri, se numesc lăstari. Toate sunt cunoscute sub numele de microplante.
Copiii sunt fascinaţi să observe de la zi la zi cum ies germenii din sămânţă, cum cresc de la o zi la alta şi sunt deosebit de încântaţi, la final, de obicei vinerea, să le ducă acasă părinţilor.
Microplantele, superalimente
De îndată ce iese rădăcina, înseamnă că procesul de germinare a început şi toate enzimele, proteinele, mineralele s-au activat, astfel că am obţinut superalimente.
“Conţin de zeci de ori mai mulţi nutrienţi decât planta matură. Enzimele sunt foarte importante în hrana oamenilor, pentru că se distrug prin încălzire la peste 43 de grade. Mulţi avem lipsă de enzime, pentru că toate le gătim, în loc să le consumăm în salate, crudităţi, sucuri naturale. Şi apoi majoritatea sunt stropite, ca să reziste mai mult”, explică Adriana.
Folosind seminţe ecologice şi doar udate, microplantele rezultate nu se contaminează cu absolut nimic, ceea ce e un foarte mare avantaj. În plus, la gătit, nu mai trebuie să le prelucrezi, nu mai trebuie să le toci.
Abordarea educativă
Alte culturi de microplante, precum floarea-soarelui sau mazărea, au nevoie să crească în pământ, dar şi acela este pământ ecologic, special pentru germinat.
Abordarea educativă este diferită în funcţie de vârsta copiilor. La grădiniţe, de la grupa mijlocie, Adriana le vorbeşte despre “bebeluşi de plante”, cu ajutor mult din partea educatoarelor. Problema se pune diferit la elevii de liceu, cărora le vorbeşte despre proteine, despre efortul la sală şi rolul enzimelor în procesul digestiv. Iar în companii, workshop-urile de germinaţie pot fi ocazii de socializare, fie evenimente în “Săptămâna sănătăţii” sau activităţi de teambuilding.
Ca impresie generală, conchide Adriana Pantea, efectul asupra copiilor şi elevilor este încurajator, benefic, microplantele li se par interesante, chiar dacă nu de la început. “Ei sunt foarte receptivi, sunt foarte entuziasmaţi. Când mai trec prin şcoala respectivă, la alte clase, vin copiii şi mă întreabă: ‘Dar când mai facem?’. Eu le spun că de-acum pot să facă şi singuri microplante, doar să ceară seminţe ecologice”, spune ea.
