foto: iltquotidiano.it
Sommelier de suc proaspăt de portocale. Dacă există sommelier de apă, de ce n-ar exista și pentru suc de fructe, nu? Cam așa poate fi numit Stefano Furlani, un italian de 29 de ani pe care viața de navetist cu trenul l-a făcut să-și descopere o pasiune: să deguste peste tot sucul proaspăt de portocale. În România îi spunem fresh, preluat din engleză, italienii îi spun spremuta, de la spremere/ a stoarce.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
Dacă e ceva ce Stefano nu suportă, acelea sunt sucurile de portocale prea apoase, prea dulci și — culmea — servite fără farfurioară și fără linguriță: „Atunci nu mai sunt sucuri stoarse, sunt doar sucuri din comerț!”, explică el pentru ziarul La Repubblica.
Stefano Furlani are 29 de ani, este educator social la Bolzano, iar acum doi ani i-a venit o idee originală: să publice pe rețelele sociale recenzii ale sucurilor de portocale servite în barurile gărilor din toată Italia. Unii ar putea crede că nu are altceva mai bun de făcut, dar el spune că ideea sa este mai mult un pretext pentru a vorbi despre locuri, unele pe nedrept uitate uneori.
„Datorită pasiunii mele pentru teatru petrec mult timp prin gări, între Bolzano, Bressanone și Trento, orașul meu natal. Călătoresc des și pentru celălalt hobby al meu, fotbalul. De ani buni notez într-un carnețel gânduri și întâmplări despre microuniversul gărilor, care m-au fascinat mereu ca locuri de trecere: primul loc pe care îl vezi când ajungi într-un oraș și ultimul când pleci”, spune Stefano.
O idee născută dintr-o joacă
Recenziile sucurilor au fost o consecință a navetei sale cu trenul: „Încă din 2019, scriam pentru distracție mici note despre sucurile băute pe peroane, așa, ca să treacă timpul între trenuri. Acum doi ani le-am povestit prietenilor la un grătar și m-au convins să deschid o pagină de Instagram.”
După Instagram a venit TikTok, iar acum pagina Una spremuta grazie are peste cinci mii de urmăritori, câștigați doar prin recomandări. Până la momentul actual a evaluat aproximativ o sută de baruri din gările Italiei, dintr-un total de circa 2200: „Dacă eliminăm gările fără bar și barurile care nu servesc spremuta, rămân cel mult 120–130 – explică Stefano. De exemplu, în Calabria am trecut prin toate gările, dar doar cinci-șase aveau portocale. Îmi mai lipsesc patru regiuni: Valle d’Aosta, Basilicata, Sicilia și Sardinia, adică vreo douăzeci de baruri”, explică Furlani.
Calitățile esențiale ale unui suc de portocale proaspăt
Ca la orice degustare adevărată, și sucul de portocale are criterii de evaluare, indiferent de varietatea fructului: „Am o slăbiciune pentru portocalele roșii, dar toate sunt bune: Tarocco, Navel, Valencia… Ce e important sunt patru lucruri: gustul, care trebuie să fie acrișor dar nu amar; consistența, să nu fie prea diluat și să aibă puțină pulpă; prezentarea – un pahar fără farfurioară și linguriță e inacceptabil; și în sfârșit, locația, fiindcă și decorul contează. Personal, ador barurile de provincie, un pic vechi și consuamte. La gara din Gioia Tauro am văzut oameni care își aduceau scaune și mese de camping de acasă, pentru că nu erau destule”, mai povestește autorul insolitei clasificări.
Un alt criteriu esențial: fără gheață și fără zahăr, pentru că ambele ar strica gustul sucului, spune Stefano. Și niciodată în pahare de plastic: „Ca vinurile sau lichiorurile, și sucul are nevoie de un pahar potrivit, puțin evazat în partea de sus, ca să poți amesteca bine.” Iar prețul corect? „3,50 euro.”
În care gară din Italia e cel mai bun suc de portocale
Cel mai bun suc Furlani l-a băut la gara Genova Nervi: „Roșu, acrișor, dens, servit într-un pahar tumbler jos, cu portocale culese chiar din pomul din spatele barului. O delicatesă.”
Cel mai prost, mai spune el, l-a băut la Pisa, într-un bar al unei rețele internaționale de sandvișuri: „Lichid, galben-fluorescent, fără linguriță și, ca insultă finală, servit în paharul lor de plastic cu capac.”
Video-urile postate de Stefano, în care descrie sucurile băute, sunt simple, editate chiar de el, și tocmai asta le dă farmecul: „Deși n-am împlinit încă 30 de ani, sunt un boomer tehnologic. Nu vreau să fac clipuri perfecte, pentru mine totul rămâne o joacă. Fiind și timid, și cam leneș, ideea acestor recenzii mă obligă să ies din zona mea de confort.”
Acum, fiind deja cunoscut în zona sa de origine, i se întâmplă uneori să fie recunoscut pe stradă și ca unii barmani să-l invite să facă recenzia sucului de portocale al localului, dar el refuză: „Deocamdată vreau să mă limitez la barurile din gări și să scriu cartea. Mai departe, nu știu.”
