De ce cred unii experți că bucătăriile riscă să dispară din casele oamenilor. Spațiul domestic de gătit tinde să devină un spațiu cu încărcătură politică

Pe măsură ce timpul dedicat activităților casnice devine tot mai limitat și tot mai mulți oameni preferă să comande mâncare gata sau semi-gata din oferta care se lărgește pe zi ce trece, mulți se întreabă în ce măsură bucătăria ca spațiu domestic va rezista în timp. În fond, este un apanaj al modernității, de-a lungul istoriei oamenii nu au avut întotdeauna bucătării în spațiul în care locuiau. Dar tocmai pentru că e o cucerire recentă specifică societății occidentale libere ar putea deveni obiect de dispută, chiar politică, în deceniile viitoare, pentru că este inclusiv un spațiu al libertății de alegere.

Acum câteva luni, Juan Roig, cel mai bogat om din Spania și CEO al lanțului de supermarketuri Mercadona, spunea că în 2050 nu vor mai exista bucătării. Făcea această afirmație bazându-se pe experiența acumulată în compania sa, un gigant care în 2024 avea 1.600 de magazine în Spania și 63 în Portugalia. În magazinele sale, alimentele gata preparate ocupă din ce în ce mai mult spațiu, pentru că se vând tot mai bine, scrie ediția spaniolă a revistei Arhitectural Design în deschiderea unui amplu articol dedicat acestui subiect.

E o veste bună sau e o vestea rea? Și chiar vor dispărea bucătăriile din casele noastre? „Dacă această profeție s-ar împlini, ar fi o catastrofă pentru societate. Am pierde o mare moștenire gastronomică, care, până la urmă, reprezintă un patrimoniu cultural, iar viața noastră ar fi cu siguranță mai săracă, pentru că gătitul acasă nu înseamnă doar să te hrănești: o mulțime de lucruri în jurul său sunt extrem de importante”, a declarat recent Mikel López Iturriaga, jurnalist și critic gastronomic spaniol, care scrie o rubrică în El País numită El Comidista.

El a făcut aceste declarații în podcastul Sabor a Queer, prezentând cartea sa Cocina de aquí para gente de hoy, un caiet de rețete care adună cele mai simple preparate spaniole. „Trebuie să ne luptăm pentru a apăra bucătăria și să nu permitem să ne fie luată. Ni se vinde drept libertate, ceva de genul «Oh, ce bine, ai multe opțiuni, ai și supermarketul, cu toate aceste produse gata preparate», dar în final pierdem libertatea de a decide ce să mâncăm, cum să mâncăm, cum să gătim…”

Prezentul, un context ostil pentru bucătăria domestică

Pentru jurnalist, este o idee proastă să lași „ceva absolut important, precum propria dietă” în mâinile unei industrii care lucrează în primul rând pentru profitul său. În același timp, spune el, „dacă bucătăria de acasă este în declin, este pentru că mediul este complet ostil”.

Iar realitate tinde să confirme această constatare generală: gospodinele au aproape dispărut, în majoritatea familiilor nu există nimeni care să poată dedica întreaga zi sau o mare parte a ei bucătăriei. În plus, stilul de viață s-au schimbat: multe persoane trăiesc singure, mulți oameni locuiesc în apartamente, iar după ce am bifat jobul, obligațiile și, dacă mai rămâne timp, viața socială, timpul pentru gătit este foarte limitat. De aici succesul metodei batch cooking (gătitul sau predispunerea felurilor într-o singură zi pentru întreaga săptămână). Dincolo de cel, incontestabil, al alimentelor gata preparate, cumpărate din magazine sau livrate de firme.

Bogații gătesc mai mult?

În casele unde spațiul o permite, există o tendință tot mai răspândită: crearea unui butler’s pantry, un mic spațiu de serviciu „ascuns”, între bucătărie și zona de luat masa, chiar fără ferestre, unde se pot depozita alimente, prepara rețete și spăla vasele. Cu alte cuvinte, pentru partea „mai puțin glamour” a bucătăriei, care de obicei era realizată de personalul domestic.

Standardul dublu este clar: în casele oamenilor obișnuiți, bucătăriile sunt tot mai mici — unele, după cum subliniază arhitectul spaniol Laura Pato, aproape ridicol de mici. În schimb, în casele paturilor privilegiate, spațiul este dedicat nu unei, ci a două bucătării.

Astfel, gătitul devine treptat un lux și o ambiție, așa cum demonstrează conținutul de pe rețelele sociale ale așa ziselor tradwives – soții tradiționale. Ele fascinează prin procesele lor gastronomice interminabile, care ocupă adesea câteva ore din timpul lor — ore pe care, în general, nicio persoană „normală” nu le poate dedica gătitului.

Pe piață există deja locuințe fără bucătării

Dincolo de ingeniozitatea celor care vând sau închiriază locuințe neconforme sau transformă apartamente mari în spații mici, unde încape cel mult un cuptor cu microunde pe post de bucătărie, există deja clădiri noi pe piață fără bucătării.

De exemplu, Calido Living, un complex rezidențial în sistem de „închiriere flexibilă” dispune de cinematograf, spațiu pentru co-working, grătar, sală de sport, piscină, recepție 24/24. Dar pentru gătit, în apartamente spațiul și dotările sunt mai mult decât modeste. Dacă ai nevoie de mai mult, te poți duce la Gastro Club, un spațiu echipat cu cuptor, friteuză cu aer cald și mașină de spălat vase.

Casa modernă, cum este cea proiectată de studioul spaniol de design Hanghar, nu cunoaște ierarhii: viitorul constă în spații multifuncționale, fără coridoare și fără diviziuni. De remarcat proiectul Kitchenless al arhitectei catalane Anna Puigjaner, premiat de Universitatea Harvard, care propune locuințe fără bucătării private tradiționale, favorizând bucătării colective în condominii sau spații urbane.

„Această abordare nu propune dispariția bucătăriei în sine, ci relocarea și reinventarea ei ca serviciu comun, promovând gestionarea colectivă și răspunzând mai eficient contextelor cu densitate și diversitate socială ridicată”, explică reprezentanții Hangar.

Bucătăria ca spațiu social și politic

În orașe precum Madrid, unde presiunea imobiliară și fragmentarea modelelor familiale sunt evidente, aceste strategii nu sunt doar posibile, ci necesare. Gândirea bucătăriei ca serviciu comun, mai degrabă decât ca dotare obligatorie în fiecare locuință, deschide noi posibilități pentru case mai incluzive și sustenabile.

Studioul de arhitectură TAKK spune că bucătăriile reflectă stilurile de viață ale unei generații și sunt traversate de multiple dimensiuni sociale: gen, clasă, rasă sau relația noastră cu alte specii. Ele nu sunt spații neutre; conțin tensiuni, controverse și posibilități adesea trecute cu vederea.

Puigjaner notează că, în secolul XX, bucătăriile erau impregnate de valori ideologice legate de rolul femeii, politică și construcția familiei ideale. Bucătăriile private au apărut ca răspuns la spațiile colective, cum erau bucătăriile comune cu bucătari vizibili din New York, sfârșitul secolului XIX. „Acest model s-a politizat, iar bucătăria colectivă a fost asociată cu comunismul”, explică ea.

„Bucătăria este și va fi un laborator politic și ecologic de primă clasă”, concluzionează reprezentantul studioului TAKK. Dacă va rezista, va trebui, obligatoriu, reinterpretată și adaptată realităților sociale și ambientale.