Lucrări în sistem no till în Călărași
În ultimii cinci – șase ani, între agricultorii români disputele legate de modul de pregătire a solului au devenit tot mai aprinse. Lupta se dă între sistemul clasic și cel no till.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
De secole, în România solul era pregătit după un sistem bine împământenit: o arătură adâncă, de toamnă, apoi, eventual, încă una de primăvară și o trecere cu discul. Apoi urma semănatul. În ultimii ani, însă, tot mai mulți fermieri au început să susțină agricultura no till. Adică fără lucrări de pregătire a solului sau cu lucrări minime. Fiecare parte are argumentele ei. Totuși, în condițiile schimbărilor climatice accentuate și a secetei care ne afectează tot mai des, accentul cade pe păstrarea apei în sol.
Argumentele conservatorilor
Adepții tehnologiei clasice susțin că arătura adâncă este necesară din mai multe motive. Unul dintre acestea este că trebuie făcută pentru ruperea hardpanului. Hardpanul este stratul de pământ bătătorit, care se formează mai ales în solurile argiloase, imediat sub adâncimea la care se efectuează lucrările agricole. El apare ca efect al tasării solului și nu poate fi străpuns de rădăcinile plantelor.
Un alt argument al adepților tehnologiei clasice este că prin prelucrarea solului în toamnă se asigură o mai bună și mai ușoară infiltrare a apei în sol în timpul iernii.
În sfârșit, mai spun ei, în perioada de germinație și în primele stadii de viață, tinerele plante pot să-și dezvolte mai ușor sistemul radicular.
Ce arată adepții no till
Agricultura no-till se bazează pe concepția că se poate face o agricultură performantă fără să se intervină prea mult asupra solului. Fiecare lucrare înseamnă o degradare a solului, dar, mai ales, apă pierdută. Or, în condițiile din ultimii ani, fiecare picătură de apă risipită este un mic dezastru.
Ei susțin că un pământ arat are porii deschiși, iar apa se pierde masiv în condiții de arșiță. De asemenea, lucrările adânci înseamnă afectarea gravă a ecosistemului din sol. Îndepărtarea resturilor vegetale rămase după recoltare duce la pierderea unei cantități importante de îngrășăminte naturale, care apoi trebuie înlocuite cu altele, chimice.
Strategii și bune practici în no till
Gestionarea eficientă a resturilor vegetale în agricultura no-till este esențială pentru menținerea sănătății solului și pentru maximizarea beneficiilor acestui sistem. Iată câteva strategii și bune practici:
Acoperirea solului: Menținerea unei acoperiri permanente a solului cu resturi vegetale ajută la protejarea împotriva eroziunii, la menținerea umidității și la îmbunătățirea structurii solului.
Distribuirea uniformă a reziduurilor: Este important ca resturile vegetale să fie distribuite uniform pe suprafața solului. Acest lucru se poate realiza prin utilizarea distribuitoarelor de paie și evitarea formării de grămezi de paie.
Rotirea culturilor: Alternarea culturilor ajută la echilibrarea cantităților de resturi vegetale și la îmbunătățirea fertilității solului. De exemplu, culturile de floarea-soarelui, porumb și grâu lasă cantități diferite de resturi vegetale, care pot fi gestionate eficient prin rotație.
Evitarea arderii paielor: Arderea paielor nu este recomandată, deoarece poate duce la pierderea materiei organice și la poluarea aerului. În schimb, paiele pot fi lăsate pe câmp sau utilizate pentru compost.
Utilizarea culturilor de acoperire: Culturile de acoperire, cum ar fi leguminoasele, pot adăuga materie organică în sol și pot ajuta la gestionarea resturilor vegetale.
Aceste practici contribuie la îmbunătățirea sănătății solului, la reducerea eroziunii și la creșterea eficienței utilizării apei și a nutrienților.
Calculele costurilor
În tehnologia no-till se folosesc mult mai puține utilaje: semănători, MET, MA, combina și accesorii ale acestora, remorci de transfer, cisterne, soluții de depozitare și transport fertilizanți.
De asemenea, numărul de treceri este mult redus. De aici rezultă un cost mult redus al combustibilului, al cheltuielilor de întreținere a utilajelor și al manoperelor și a cheltuielilor cu fertilizanții.
La toate acestea se adaugă beneficiile de mediu, rezultate prin reducerea poluării și păstrarea calității solului.
Ce arată rezultatele
Pentru că adepții tehnologiilor moderne nu au avut prea multă experiență în spate, până acum câțiva ani nu au putut veni cu cel mai concret argument: acela al producției. De-abia de trei-patru ani au început să apară tot mai mulți fermieri care au trecut la acest sistem și au arătat valoarea lui.
Și iată-l pe cel mai recent: primele două locuri în competiția „Spicul de aur”, care a recompensat cele mai performante culturi de grâu, au fost obținute în sistemul strip till și no till. (pentru necunoscători, facem precizarea că, la sistemul stripp till se efectuează o prelucrare minimă strict a fâșiilor pe care se seamănă). Cultura de pe locul al treilea a fost obținută cu tehnologia clasică, respectiv arat și discuit. Iar diferența de producție a fost și ea notabilă: de la 10.550 kg boabe/ha la 8.298 kg/ha.
În fața unui astfel de argument, e greu de mai spus ceva.
Dar, dincolo de performanțele din competiții, rezultatele s-au văzut și continuă să apară și în activitatea curentă. Încă din anul 2022, fermierul Cristian Costache, de la Land Buciumeni, posta imagini comparative între solele lucrate în sistemul clasic, unde nu încolțise nicio boabă și cele lucrate în strip till, cu o răsărire bună. Asta deși solele erau alăturate și aveau același istoric de 15 ani…
Arnaud Charmetan, un alt promotor al agriculturii conservative lucrează deja de mai mulți ani în sistemul no-till, în zona Buzăului, și nu are de gând să schimbe modul de lucru.
Și tot mai mulți sunt cei care au adoptat acest sistem, iar rezultatele vorbesc de la sine.
În concluzie, la vremuri noi, tehnologii noi!
