Foto: G4Food
Ciprian Rău, proprietarul român al unui restaurant fusion din Zaragoza, prepară și mâncare românească și din cea spaniolă și consideră bucătăria românească prea puțin cunoscută și înțeleasă în Spania. „Părerea mea e că bucătăria noastră e mai completă și mai complexă decât cea spaniolă. La noi, o ciorbă sau sarmalele implică mai multe ingrediente și pași”, spune el. Dar vecinii lui spanioli din cartier au prins gustul sarmalelor și vin mereu să întrebe când mai face.
Românii din Zaragoza nu sunt puțin, de aceea magazinele și restaurantele românești au înflorit în capitala Aragon-ului. Ciprian, originar din Tecuci și stabilit de ani buni în Spania, a vrut să aducă la aceeași masă două culturi culinare aparent diferite, dar unite de pasiunea pentru gust și convivialitate. În localul său, preparatele spaniole merg mână în mână cu sarmalele, ciorbele și deserturile românești, într-un mix care a stârnit curiozitatea clienților din cartier și îmrejurimi.
Bucătăria românească e mai complexă
Pentru Ciprian, gătitul nu înseamnă doar mâncare, ci și un act de aparteneță la o cultură. „Părerea mea e că bucătăria noastră e mai completă și mai complexă decât cea spaniolă. La noi, o ciorbă sau sarmalele implică mai multe ingrediente și pași”, spune el. Și într-adevăr, dacă în Spania o tapa se bazează adesea pe simplitate – câteva felii de jamón, o bucată de brânză sau o porție de calamari prăjiți – bucătăria românească are o dimensiune ritualică, în care timpul de preparare, diversitatea aromelor și abundența ingredientelor creează o experiență mai amplă.
Totuși, acest contrast nu înseamnă opoziție, ci mai degrabă complementaritate. Spaniolii sunt obișnuiți cu mesele rapide, unde gustul intens vine din ingrediente puține și bine puse în valoare. Românii, pe de altă parte, își construiesc farfuria cu detalii și gusturi. Întâlnirea acestor două principii la Trident Fusion din Zaragoza, restaurantul lui Ciprian înseamnă clienți mulțumiți, dar și un dialog între două lumi.
Sarmalele, vedeta cartierului
Vecinii spanioli din cartierul unde se află restaurantul au descoperit treptat că mâncarea românească ascunde arome noi și surprinzătoare. Sarmalele au devenit rapid preferatele lor. Deși la început erau reticenți în fața combinației de carne și orez învelite în frunză de varză murată, odată ce le-au gustat au început să vină tot mai des cu aceeași întrebare: „Când mai faci sarmale?”
În cultura lor, varza murată nu are aceeași prezență, așa că descoperirea unei mâncări care îmbină aciditatea frunzei cu dulceața umpluturii a fost o surpriză.
Românii și spaniolii la aceeași masă în restaurantul lui Ciprian Rău
Conceptul de „fusion” al restaurantului nu se reduce doar la a pune în același meniu mici și paella. Pentru Ciprian, puntea dintre România și Spania se construiește prin povești și prin modul în care mâncarea aduce oamenii împreună. El își consideră restaurantul ca un loc de întâlnire.
Românii vin aici pentru a gusta mâncarea pe care o știu de acasă, iar spaniolii pentru a descoperi o lume nouă. Uneori, la aceeași masă se așază clienți din ambele culturi și nu întotdeauna românii cer sarmale și spaniolii calamari, mai e și învers.
Povestea lui Ciprian arată că gastronomia nu are granițe fixe, ci poate fi adaptată și combinată după cei care gustă produsele bucătăriei. De la sarmale la tapas, de la ciorbă la paella, ingredientele și rețetele devin pretexte pentru apropiere și înțelegere reciprocă.
În fond, exact asta înseamnă o reală experiență gastronomică: să ai la masă oameni diferiți, dar uniți prin bucuria de a împărți gusturi și povești.
Proiectul „De la Sarmale la Tapas” este susținut de Ambasada Regatului Spaniei în România.
Montaj video: Sergiu Ioana
