foto: freepik.com
Pe caniculă, puține lucruri sunt mai potrivite decât un pahar rece de ayran, o băutură simplă și răcoritoare din iaurt, apă și sare, extrem de populară în Turcia, dar aproape necunoscută în alte părți ale lumii, conform CNN.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
Ayran – pronunțat „airan” – este consumat în regiunea unde Europa întâlnește Asia de secole și se vinde astăzi sub diverse forme în întreaga Turcie și în alte câteva țări. Deși nu este pe gustul tuturor și poate fi contraindicat în anumite diete, beneficiile sale pentru organism sunt bine documentate.
„Consumul de ayran este un mijloc important de a restabili echilibrul mineral pierdut prin transpirație în timpul verii, datorită conținutului său natural de minerale și prezenței sării adăugate”, a explicat profesorul Barbaros Özer de la Facultatea de Agricultură a Universității din Ankara, Departamentul de Tehnologia Laptelui. El a adăugat că băutura conține „minerale valoroase și proteine”.
Mai mult decât atât, ayran are și efecte benefice asupra digestiei. „Ayranul joacă un rol crucial în menținerea echilibrului sănătății gastrointestinale și al microbiotei intestinale”, a adăugat Özer.
Originile sale merg înapoi în timp cu aproape 1.000 de ani, cu mult înainte de apariția băuturilor moderne
Originile sale merg înapoi în timp cu aproape 1.000 de ani, cu mult înainte de apariția băuturilor moderne. Datorită lingvistului turc Besim Atalay, rădăcinile ayranului au fost identificate în secolul al XI-lea, într-o mențiune din Dīwān Lughāt al-Turk, primul dicționar cunoscut al limbilor turcice, scris de Mahmud al-Kashgari.
Inițial, ayranul era o băutură a nomazilor turcici din Asia Centrală, creată pentru a rezista în condiții dure de climă și pentru a fi transportată pe distanțe lungi. În timpul migrației lor spre Anatolia – teritoriul de astăzi al Turciei – ayranul a călătorit cu ei. Potrivit editoarei și cercetătoarei în gastronomie Merin Sever, jurnalele de călătorie istorice arată că „în Anatolia, oamenii pregăteau ayran”. În acea perioadă, mesele zilnice includeau și „pâine adăugată în ayran”.
Ayranul a influențat și alte culturi
În timp, ayranul a influențat și alte culturi. În Iran, există doogh, similar cu yayık ayran, o variantă de ayran obținută ca produs secundar al fabricării untului. În Asia Centrală, turcii au chal și kumis, băuturi fermentate pe bază de lapte de cămilă sau iapă.
În Turcia contemporană, ayranul este omniprezent, de la rafturile supermarketurilor, la tonetele de fast-food de tip döner sau kebab. Marile lanțuri internaționale, precum McDonald’s sau Burger King, includ ayran în meniurile lor locale.
În restaurantele tradiționale turcești, clienții pot fi întrebați: „Vrei ayran deschis (açık ayran) sau închis (kapalı ayran)?” Cel „închis” este produs industrial și ambalat, în timp ce ayranul „deschis” este amestecat proaspăt, pe loc – preferat de majoritatea turcilor pentru gustul său mai autentic.
Ayranul se servește adesea în cupe de cupru
Pentru o experiență autentică, ayranul se servește adesea în cupe de cupru, mai ales în restaurantele numite ocakbaşı, unde clienții pot urmări prepararea kebabului pe grătar. Sau, după o noapte petrecută în cartierul Taksim din Istanbul, se poate găsi ayran servit din butoaie de plastic alături de tradiționalul pilaf (orez cu carne sau năut) – un remediu frecvent pentru mahmureală.
Deși rețeta clasică este simplă, există zeci, poate sute de variațiuni. Ayranul din Susurluk, un oraș din nord-vestul Turciei, se prepară din iaurt cu un conținut mai ridicat de grăsime, ceea ce îl face mai spumos. Yayık ayran, produs în timpul fabricării untului, are o textură aerată și un gust mai blând. În regiunea Malatya, ayranul este condimentat cu ardei iuți verzi sau roșii. Unele rețete includ mentă pentru un plus de prospețime sau apă minerală carbogazoasă pentru un gust mai acidulat.
„Laptele din care s-a făcut iaurtul, cât de gras a fost iaurtul, tipul de drojdie folosit și metodele de preparare – industriale sau tradiționale – influențează toate gustul ayranului”, a explicat Merin Sever. Iar profesoara asociată Özge Samancı, șefa Departamentului de Gastronomie de la Universitatea Özyeğin din Turcia, confirmă: „Un iaurt bun, gras, dă ayranului savoarea sa”.
Atunci de ce ayranul nu este cunoscut în toată lumea? Samancı susține că este vorba de lipsa expunerii: „Bucătăria turcească nu este bine cunoscută în străinătate, iar produsele conexe lipsesc de pe piață. Restaurantele turcești sunt puține și limitate. În plus, gustul acru al ayranului clasic, fără adaosuri, pare ciudat pentru străini, care adesea nu îl apreciază”.
Întrebată care este varianta preferată, Sever a răspuns: „Dacă trec printr-o regiune faimoasă pentru produsele lactate, încerc neapărat să gust ayranul proaspăt, deschis, preparat local”.
Samancı preferă ayranul din Susurluk, pe care îl consideră partenerul ideal pentru sandwichul local cu brânză topită.
