Dintre toate preparatele faimoasei bucătarii spaniole, de tapas probabil că a auzit toată lumea.
Ce sunt tapas? Gustărele, ciuguleli, cum zice românul. Doar ca spre deosebire pe platourile noastre mari cu gustări, tapas sunt porții mici din care fiecare mesean să ia doar una-două guri. Așa că te duci la restaurant, căci toate au cel puțin șase-șapte-zece feluri de tapas și ceri din toate câte una și toți din jurul mesei gustă câte puțin.
De unde le vine numele? De la tapa, tapar, care în spaniolă înseamnă capac și a acoperi. Se zice că în vremuri vechi când orașele erau pline de muște, în localuri cana de vin se acoperea cu o bucată de brânză sau jamon. De aici ar fi apărut obiceiul de a pune ceva de mâncare lângă băutură și li s-a spus tapas, ceea ce acoperă băutura. Am auzit și varianta că odată ce mâncarea era gata, gospodinele puneau puțin pe capacul oalei ca să se răcească și să poată gusta și așa cuvântului tapa = capac i s-a dat o faimoasă întrebuințare.
În restaurantele de azi poți cere o porție întreagă din felurile de tapas sau doar o jumătate. Poți alege între cartofi prăjiți cu sos alioli (faimoasa maioneză iberică), sepie, calamari și creveți prăjiți în diferite feluri, trași la tigaie sau făcuți pe grătar, crochete de multe tipuri, tortilla cu cartofi (omleta spaniolă), melci sau chiar burtă de vită în sos picant. Vin servite în vase de pamânt ars bune și de pus pe plită și de băgat în cuptor.
Și nu există restaurant care să nu aibă tapas-uri în meniu oricât de sărac ar fi acesta. Totul se gătește pe loc pentru că orice tapas se face în 5-10 minute. Lângă variatele feluri de tapas vei fi întrebat dacă vrei și pâine cu roșii (pan con tomates), o pâine foarte aerată, prajită, pe care o ungi cu cățelul de usturoi și cu roșia aduse de chelner. Deasupra presari puțină sare și câteva picături din cel mai bun ulei de măsline din lume (așa zic spaniolii, evident grecii și italienii vor avea altă părere).
Iar dacă preferi o variantă mai sofisticată peste pâine poți cere o porție de brânzeturi, toate vor fi din regiunea în care te afli și spectaculos de bune sau nelipsitul jamon iberic. Insist iberic, nu de bodega sau serrano. Jamonul iberic este cel care provine de la porci hrăniți cu material vegetal, ceea ce le dă gustul special și îl face să ți se topească în gură. Dacă aș căuta un echivalent al porcului iberic prin România aș zice că îl putem compara cu Mangalița, măcar în ce privește colesterolul bun. Cel mai mult m-a amuzat la începuturile mele aici când o doamnă ce se delecta cu un sandwich cu jamon îmi povestea că ea e vegetariană. La protestele mele mi-a răspuns foarte hotărâtă: ”Tu nu știi! Jamonul nu e carne.”
Ce vă mai pot recomanda pentru o vară cu adevărat spaniolă este să însoțiți tapas-urile cu un pahar de bere rece sau, și mai bine, cu o clara, berea amestecată cu lămâie. Dar o voi face în șoapta pentru ca nutriționistul să nu ne audă. Și ca să nu luați trei kilograme într-o săptămână cât vizitați Spania sau stați la plajă vă recomand doar să gustați și nu să mâncați tapas. Buen provecho! (Poftă bună)
