FOTO: Dreamstime/ Wellphotos
În urmă cu puțin peste 60 de ani, oamenii de știință și activiștii de mediu avertizau că societățile moderne își contaminează propriile ecosisteme cu „materiale periculoase și chiar letale”. Semnalul de alarmă a fost tras de Rachel Carson, în volumul Silent Spring, publicat în 1962, care a arătat cum utilizarea substanțelor chimice după Al Doilea Război Mondial a avansat mult mai rapid decât cunoașterea științifică și reglementarea, notează Reuters.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
La acea vreme, aproximativ 500 de compuși erau autorizați pentru utilizare ca pesticide în Statele Unite. Astăzi, amploarea fenomenului este incomparabil mai mare. În 2025, la nivel global erau înregistrate aproximativ 350.000 de substanțe chimice și amestecuri, dintre care doar o mică parte a trecut prin evaluări sistematice de risc, iar și mai puține au fost restricționate sau eliminate.
Ingrediente invizibile în sistemul alimentar
Substanțele chimice toxice sunt o prezență constantă, dar greu de observat, în viața de zi cu zi. Ele se regăsesc în pesticide, în echipamentele de procesare, în ambalaje și acoperiri, dar și ca poluanți care migrează din sol, apă și aer în alimente. Tocmai pentru că nu sunt vizibile, aceste riscuri sunt adesea subestimate.
Un raport recent realizat de Systemiq și Grantham Foundation, bazat pe aproape un an de colaborare academică și sectorială, leagă expunerea la substanțe chimice toxice de creșterea incidenței bolilor netransmisibile, de scăderea fertilității și de afectarea dezvoltării copiilor. În același timp, raportul arată impactul accelerat asupra ecosistemelor care susțin securitatea alimentară globală.
Raportul, intitulat Invisible Ingredients, arată că viteza și amploarea dezvoltării chimice industriale au depășit capacitatea instituțiilor de reglementare. Spre deosebire de medicamente, care trebuie să își demonstreze siguranța înainte de a intra pe piață, substanțele chimice industriale sunt permise până când se dovedește că produc efecte nocive.
Costuri uriașe pentru sănătate și mediu
Estimările arată că impactul anual global asupra sănătății, fertilității și mediului, generat doar de patru mari categorii de substanțe chimice din sistemul alimentar, se situează între 1,4 și 2,2 trilioane de dolari, adică aproximativ 2–3% din PIB-ul global.
Experiența ultimelor decenii arată însă că reducerea expunerii la substanțe periculoase aduce rapid beneficii pentru sănătate și reduce costurile publice. Problema nu este lipsa soluțiilor, ci aplicarea lor prea târzie, după ce daunele sunt deja produse.
Ce se poate face
Specialiștii propun o abordare structurată pentru reducerea expunerii la substanțe chimice toxice:
- eliminarea completă a utilizărilor nenecesare, măsura cu cel mai mare beneficiu și cel mai mic cost;
- reproiectarea sistemelor, prin schimbarea materialelor, proceselor sau modelelor de afaceri, acolo unde substanțele chimice sunt considerate indispensabile;
- înlocuirea cu alternative mai sigure, doar pe baza unor evaluări riguroase de risc;
- remedierea poluării istorice, necesară în special pentru apa potabilă, dar costisitoare și ineficientă în lipsa prevenției.
Exemplele din Uniunea Europeană arată că astfel de politici pot funcționa. Reglementările clare au dus la o reducere de aproximativ 90% a utilizării celor mai periculoși ftalați într-un interval de zece ani, fără perturbări economice majore. Progrese similare sunt în curs pentru bisfenoli, utilizați în materialele care intră în contact cu alimentele.
În agricultură, fermieri din Brazilia, Statele Unite și Uniunea Europeană folosesc deja aplicarea de precizie, managementul integrat al dăunătorilor și soluții biologice pentru a reduce cantitatea și toxicitatea pesticidelor, fără a compromite producția.
Din punct de vedere economic, tranziția este justificată
Pentru substanțe extrem de persistente, precum PFAS, cunoscute drept „substanțe chimice veșnice”, experții consideră că doar eliminarea treptată, cu excepții strict esențiale, poate preveni contaminarea ireversibilă. Estimările arată că 42% din volumele de PFAS ar putea fi eliminate până în 2030, iar până în 2040 alternativele ar putea înlocui circa 95% din utilizări, reprezentând o piață de cel puțin 15 miliarde de dolari doar în Uniunea Europeană.
Din punct de vedere economic, tranziția este justificată. Atunci când sunt luate în calcul costurile externe, raportul beneficiu-cost pentru reducerea utilizării substanțelor chimice toxice este net pozitiv. Termenele clare și obligatorii oferă industriei predictibilitatea necesară pentru investiții și inovație.
La mai bine de jumătate de secol de la avertismentul lansat de Rachel Carson, expunerea umană la substanțe chimice continuă să crească rapid. Instrumentele și argumentele economice pentru schimbare există deja. Întrebarea nu mai este dacă acțiunea este posibilă, ci cât timp își mai pot permite societățile costurile întârzierii.
