FOTO: Freepik
Protecția brânzeturilor premium din Uniunea Europeană provoacă din nou tensiuni în discuțiile comerciale internaționale. Sistemul european de denumiri geografice nu este doar o marcă a tradiției, ci și o sursă constantă de frustrare pentru parteneri precum Statele Unite și Australia. În același timp însă, multe țări par să copieze acest model pentru propriile produse, conform Politico.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
Exporturile de produse locale protejate reprezintă un punct central al identității gastronomice europene. Însă, pe piețele internaționale, aceste etichete devin rapid motive de dispută.
Producătorii din Alpi și miza identității locale
În Valle d’Aosta, o regiune montană din nordul Italiei, brânza Fontina cu indicație de origine protejată este un simbol al tradiției. Acolo se produc anual aproximativ 380.000 de roți. Volumul este modest comparativ cu brânzeturile industriale, dar importanța culturală este uriașă.
Stéphanie Cuaz, reprezentantă a consorțiului care protejează marca Fontina, explică motivul acestui statut special. Ea vorbește despre o garanție a calității. Vorbește despre un lanț scurt de producție. Explică importanța legăturii directe dintre fermieri și consumatori.
Drumul spre pășunile alpine ilustrează perfect această lume. Curbe strânse, ferme mici, câteva zeci de vaci. În aceste locuri, laptele este transformat în brânză chiar la fermă. Tradiția este la fel de importantă ca produsul final.
Pentru locuitorii din Valle d’Aosta, denumirea protejată este o barieră vitală împotriva imitațiilor ieftine. Este și o formă de protecție economică într-o regiune cu doar 120.000 de locuitori. Aici, franceza, italiana și dialectul local se amestecă la fel de natural ca laptele în cazane.
Un sistem european tot mai contestat
Uniunea Europeană a construit un sistem strict pentru protejarea produselor locale. Pentru a purta numele Fontina, o brânză trebuie să respecte reguli riguroase. Laptele trebuie provenit de la anumite rase. Furajele trebuie să fie locale. Producția trebuie făcută integral în regiune.
Aceste reguli susțin micii producători și calitatea tradițională, dar în negocierile comerciale provoacă tensiuni serioase.
Australia a fost unul dintre partenerii care au reacționat dur. În 2023, discuțiile pentru un acord comercial au fost blocate. Producătorii australieni au respins cererea UE de a renunța la denumiri obișnuite precum Feta sau Mozzarella di Bufala Campana. Fontina a devenit și ea un nume disputat.
În SUA, situația este complet diferită, deoarece nu există protecții similare. Doar în Wisconsin se produc mai multe tipuri de brânză „fontina”. Unele au câștigat chiar premii internaționale. Pentru fermierii americani, restricțiile UE sunt forme de protecționism.
Uniunea Europeană își apără standardele
Pentru Bruxelles, indicațiile geografice sunt un pilon economic. Sunt și un instrument de promovare globală. Sistemul are peste 3.600 de produse înregistrate. Include brânzeturi, vinuri, băuturi spirtoase și multe altele.
Comisia Europeană afirmă că produsele cu denumire protejată aduc venituri de 75 miliarde euro anual. Prețurile sunt de peste două ori mai mari decât la produsele fără indicație. Italia este lider mondial, cu cele mai multe produse înregistrate. Ministerul Agriculturii de la Roma numește sistemul un multiplicator de valoare. Aceste beneficii explică insistența Bruxellesului și de ce UE refuză să cedeze în negocieri.
Un model copiat tot mai des
Deși sistemul irită unii parteneri comerciali, mulți îl adoptă. Tot mai multe țări includ protecții similare în propriile acorduri comerciale. Japonia, Coreea de Sud și state din America Latină au introdus reguli inspirate din modelul european.
Pentru producătorii mici din Europa, acesta este un semn pozitiv. Înseamnă că tradițiile au șanse să supraviețuiască. Înseamnă și că piața globală începe să recunoască valoarea produselor locale autentice.
Disputa dintre protecție și protecționism rămâne însă deschisă. Pentru fermierii din regiunile alpine, denumirea protejată este vitală, în timp ce pentru exportatorii americani sau australieni, este o barieră nedreaptă.
Pe piețele internaționale, aceste diferențe culturale se transformă în conflicte comerciale. Iar Fontina, o brânză produsă cu metode vechi, ajunge simbolul unei lupte moderne.
