Poluarea mărilor și oceanelor duce la scăderea nivelului de omega 3 în alimentație, arată un nou studiu american. Consecințele ar putea fi comparabile cu creșterea alergiilor în rândul populației sau rezistența la unele medicamente

O „furtună perfectă” amenință aprovizionarea globală cu acizi grași omega-3, un micronutrient esențial în alimentație, ca efect al poluării oceanelor și schimbărilor climatice. Concluzia aparține unui recent studiu american, iar consecințele ar putea fi extrem de serioase.

Nu vorbim despre o problemă minoră: o nouă cercetare arată că 85% dintre țări consumă deja niveluri insuficiente din acești nutrienți esențiali, iar schimbările de mediu au ca efect reducerea constantă ceea ce a mai rămas. Odată cu încălzirea oceanelor și intensificarea poluării, chiar fundația lanțului de aprovizionare cu omega-3 este pusă în pericol. De la planctonul microscopic până la peștele din farfuriile noastre, totul ar putea fi afectat. Iar acest lucru ar putea genera o combinație nefastă, asemănătoare cu cea observată în creșterea alergiilor sau în declinul eficienței unor medicamente.

Importanța omega-3 în organism

Acizii grași polinesaturați omega-3 sunt asociați cu prevenirea nașterilor premature, declinului cognitiv, tulburărilor de dispoziție, bolilor cardiovasculare, anumitor tipuri de cancer și afecțiunilor inflamatorii. Nu este o întâmplare că suplimentele de ulei de pește sunt printre cele mai prescrise la nivel mondial. Însă un studiu recent, publicat în American Journal of Preventive Medicine Focus, citat de gazzetta.it scoate la iveală o problemă și mai serioasă.

„Creșterea temperaturilor oceanelor, pescuitul excesiv și poluarea ne limitează și mai mult accesul la aceste lipide. Suplimentarea nu este fezabilă la scară largă, pentru că 85% dintre țările lumii au un aport mediu insuficient. Nu este doar o problemă de sănătate individuală. Este o problemă de sănătate publică și o provocare pentru sănătatea planetei”, afirmă Timothy Ciesielski de la Case Western Reserve University (SUA), autorul studiului.

Printre sursele cele mai importante de omega-3 în organism se numără: sardinele, macroul, tonul, stavridul, heringul, hamsiile, somonul. Carnea și în foarte mare măsură și icrele. Dar există și surse vegetale, precum algele marine, fructul de avocado și unele legume precum spanacul sau varza kale. Conțint cantități importante și multe semințe și fructe oleaginoase: nuci, migdale, semințe de chia, de in, de dovleac, de cânepă etc. Însă este cunoscut faptul că omega-3 din pește este mai biodisponibil.

Suplimentele alimentare nu sunt suficiente

Pentru a face față acestei crize, din păcate, nu este suficient să luăm mai multe capsule cu ulei de pește, spune autorul studiului. Gravitatea situației necesită o regândire a alimentației, protejarea oceanelor și reducerea aportului de omega-6 pentru a restabili un echilibru mai natural.

Printre soluțiile propuse de cercetător se numără o gestionare mai bună a pescuitului, acvacultură sustenabilă și dezvoltarea unor surse terestre de omega-3. Una dintre ele este portulaca, numită și iarba-grasă. Este o plantă extrem de nutritivă ce crește în diverse medii și care ar putea reprezenta o alternativă viabilă la sursele clasice.

Acizii grași omega-3 sunt esențiali pentru sănătate, dar majoritatea oamenilor nu consumă suficient. Iar dacă nu intervenim curând, avertizează cercetătorul, ne-am putea confrunta cu o urgență nutrițională globală, silențioasă, dar de proporții.

Miezul problemei: schimbările din alimentație

Dar problema mai este legată și de modificările din dieta noastră. De-a lungul evoluției umane, am consumat cantități aproape egale de acizi grași omega-3 și omega-6. Azi, acest echilibru a fost complet răsturnat, explică autorul studiului.

„Ne-am dezvoltat în medii alimentare în care acizii grași polinesaturați omega-3 și omega-6 erau disponibili în proporții similare. Însă dietele industrializate conțin de aproximativ 20 de ori mai mulți acizi grași omega-6 decât omega-3”, subliniază Ciesielski.

Iar amenințările de mediu nu fac decât să agraveze situația. Odată cu încălzirea oceanelor, algele marine, esențiale în producția de omega-3, generează mai puțini acizi grași. Rezultatul este o scădere a disponibilității de omega-3 pe întreg lanțul trofic.

Și nu e tot: acidifierea apelor, cauzată de poluarea cu dioxid de carbon, amenință să perturbe întregi rețele alimentare. Totodată, pescuitul excesiv continuă să epuizeze și el rezervele existente. Iar factorii poluanți, de la substanțe chimice industriale la microplastice, contaminează peștii rămași.