FOTO: Dreamstime/Ielquest
Cultivatorii italieni de orez fac presiuni în aceste zile la Bruxelles în contextul deciziei, aflată în proces de deliberare, privind sistemul de taxe vamale preferențiale pentru importurile provenite din Asia de Sud-Est. Italia este cel mai mare producător european de orez, dar sectorul se află într-o prelungită suferință pe fondul cantităților impresionante de orez care intră pe continent din importuri.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
Potrivit cotidianului Il Sole 24 Ore, de câțiva ani, de când a expirat clauza de salvgardare europeană pe care Italia reușise cu greu să o activeze la Bruxelles, asociația se confruntă cu reluarea importurilor cu taxă zero de la țările mari producători, care au ajuns să acopere peste 60% din totalul consumului pe continent.
Orezul importat din Asia ajunge la jumătate de preț
Situația, descrisă de Mario Francese, președintele AIRI, cea mai mare organizație a cultivatorilor italieni, este în felul următor: orezul ajunge în mare parte deja gata de consum și ambalat, fiind vândut la prețuri nesustenabile pentru producătorii de pe continent.
Astăzi, prin portul Rotterdam, intră orez alb procesat la 400 de euro pe tonă, în timp ce varietățile europene concurente costă cel puțin dublu, între 800 și 1.000 de euro. În Italia, cu 400 de euro se vinde o tonă de orez brut, materia primă care ulterior trebuie transportată, stocată, procesată și ambalată.
Francese a trimis o scrisoare europarlamentarilor italieni din comisia INTA (comerț internațional), care discută în aceste zile așa zisa reformă așa-numitului Sistem de Preferințe Generalizate, în care amintește că industria orezului din Europa se află într-un declin accelerat.
Acest sistem de preferințe reprezintă facilitățile tarifare europene care garantează importul fără taxe din țările cel mai puțin dezvoltate, inclusiv Cambodgia și Myanmar. Este un dosar crucial pentru un sector care, în ciuda dificultăților, are un mare potențial.
Consumul de orez este în creștere
„În Europa, consumul a crescut cu 20% în ultimii zece ani, de la 2,1 la 2,6 milioane de tone. În Italia, creșterea este și mai mare, de la puțin peste 300.000 la 450.000 de tone anual. Orezul atrage tot mai mulți consumatori deoarece este un produs ușor și digerabil. La acestea se adaugă factori geopolitici, precum creșterea numărului de migranți din Africa de Nord și Asia, mari consumatori de orez”, explică Francese. „Punctul slab este că 60% din consumul european (1,6 milioane de tone) este acoperit de importuri, iar din această cantitate, 60% intră cu taxă zero.”
Ceea ce afectează cel mai mult industria sunt cele 500.000 de tone de orez deja ambalat provenit din Cambodgia, Myanmar, India, Pakistan și Vietnam. Procătorii europeni sunt supuși unor constrângeri sanitare, ecologice și sociale stricte, însă lupta operatorilor europeni din industria orezului este, potrivit reprezentantului Italiei, una „cu morile de vânt”. Cu alte cuvinte, un fel de misiune imposibilă, pentru că forța lor este redusă, dat fiind că doar 8 din cele 27 de țări membre UE sunt producători de orez.
Cine cultivă orez în Europa?
În ordine, topul producătorilor europeni de orez este următorul:
Italia: 55%
Spania: 20%
Grecia: 8%
Portugalia: 7%
Franța, Bulgaria, România, Ungaria: restul de 10%
Cultivatorii italieni cer clauză de salvgardare peste 200.000 de tone
Președintele Airi susține că politica trebuie să își asume măsuri corective. Astfel, strategia propusă include solicitarea unei clauze de salvgardare automate și revizuirea taxelor vamale, blocate la nivelul anului 2004. Airi a cerut activarea taxelor la importurile ce depășesc 200.000 de tone, însă propunerea supusă votului în Parlamentul European a ridicat pragul la 565.000 de tone.
De asemenea, se solicită o tarifare adecvată pentru orezul gata ambalat. „Dacă dorim să creștem autosuficiența și să oferim un viitor filierei orezului, avem nevoie de aceste corecții, altfel viitorul va fi unul al restrângerii activității”, avertizează Francese.
