VIDEO | Fântâna de sănătate | Raluca Maria Popa (nutriționist): „Mâncatul emoțional la copii este normal, dar contează cum îl gestionăm”

Un nou episod al podcastului „Fântâna de sănătate”, producție G4Food moderată de nutriționistul Tania Fântână, aduce în prim-plan un subiect sensibil pentru mulți părinți: mâncatul emoțional la copii. Invitata ediției este Raluca-Maria Popa, specialist în nutriție clinică și dietetică, care lucrează cu copii și adolescenți aflați în situații variate, de la suprapondere și obezitate până la tulburări de alimentație sau boli cronice.

Discuția pornește de la o întrebare frecventă în familii: cum facem diferența între foamea reală și mâncatul emoțional?

„Foamea fiziologică apare într-un anumit ritm al zilei și dispare după ce mâncăm. În schimb, mâncatul emoțional apare brusc, sub formă de poftă pentru un aliment specific și nu dispare odată cu sațietatea”, explică Raluca Popa.

Specialista subliniază că mâncatul emoțional nu este o problemă în sine, ci o formă firească de reglare emoțională, mai ales la copii. Diferențele apar în modul în care acesta se manifestă: la vârste mici pot apărea refuzuri alimentare sau excluderea unor grupe, iar odată cu înaintarea în vârstă, tendința se poate transforma în supraalimentare.

„Niciodată nu interzicem complet, dar nici nu oferim la discreție”

Un punct important al discuției îl reprezintă rolul părinților. Obiceiurile alimentare ale copilului reflectă, în mare măsură, mediul de acasă. Asocierea alimentelor cu recompense emoționale, chiar și pozitive, poate crea tipare care se păstrează la vârsta adultă. „Odată ce legăm mâncarea de emoții, ea capătă o putere mai mare decât cea nutrițională”, atrage atenția invitata.

În același timp, interdicțiile stricte nu funcționează pe termen lung. „Niciodată nu interzicem complet, dar nici nu oferim la discreție. Avem nevoie de echilibru”, spune Raluca Popa, explicând că restricțiile pot duce ulterior la pierderea controlului în fața alimentelor dorite.

Podcastul abordează și situațiile în care părinții oferă mâncare pentru a preveni crizele emoționale ale copiilor. Deși este un reflex natural, acest comportament poate învăța copilul să folosească alimentația ca mecanism principal de reglare. Alternativa propusă este validarea emoțiilor și redirecționarea către alte activități, precum jocul, mișcarea sau timpul petrecut împreună.

„Nu există părinte perfect și nici alimentație perfectă”

Un alt mesaj important este legat de presiunea perfecțiunii. „Nu există părinte perfect și nici alimentație perfectă. Important este echilibrul și modul în care integrăm alimentele în viața de zi cu zi”, punctează nutriționistul.

În final, specialista atrage atenția că mâncatul emoțional devine un semnal de alarmă atunci când apare constant, înlocuiește mesele principale sau este însoțit de sentimente de rușine. În aceste cazuri, intervenția nu trebuie să fie doar nutrițională, ci și emoțională, prin colaborarea cu un specialist.