foto: colaj g4food.ro
Sunt numele non convenționale, non conformiste, uneori ireverențioase, unele cu referințe sexuale explicite, născute cel mai probabil din inspirația cuiva de moment și intrate în dialectele locale pentru că reușeau să redea în mod expresiv forma fizică a unui preparat culinar. Forma este la baza asocierii, nu vreun alt tip de conotație. Italienii sunt în mod tradițional un popor care folosește în manieră mai liberă cuvintele considerate vulgare sau chiar triviale în alte culturi.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
Firește, în congruență cu sensibilitățile diverse din epocile trecute, care nu rimează cu principiile corectitudinii politice dar rămân materie de studiu pentru istorici și antropologi. Astăzi pot fi văzute chiar obscene, cu siguranță grosolane, discriminatorii sau lipsite de respect.
Pe care însă populația din trecut, mai puțin expusă războiului curentelor de percepție alimentate de rețelele sociale astăzi, le folosea pur și simplu fără a reflecta mult la conotații, considerându-le practice și ironice. În fond, frumusețea stă mereu în ochii celui care privește, la fel și o mare doză de malițiozitate. A încercat ziarul La Repubblica să le pună la un loc, în perfect spirit de toleranță.
Spaghetti alla puttanesca și alte feluri de paste
La loc de cinste, paste alla puttanesca. Născută undeva în zona dintre Roma și Napoli, se prepară, în versiunea lor primordială, cu măslinele negre de Gaeta, alături de capere, într-un sos de roșii, ulei de măsline, usturoi, oregano și anșoa. Există mai multe versiuni care încearcă să explice originea numelui.
Una datează de la începutul secolului XX, când proprietarul unei osterii ar fi inventat rețeta pentru o casă de toleranță din Roma. O altă variantă îl creditează pe Arthur Schwartz care, în cartea sa Naples at table, susține că preparatul s-a născut la Napoli, în cartierele spaniole, într-o casă de plăceri, la inițiativa patronului ce voia să-și hrănească clienții.
O altă legendă îl are ca protagonist pe Sandro Petti, proprietarul unui celebru local din Ischia, în anii ’50. Se spune că, neavând nimic gata pentru niște oaspeți înfometați, aceștia l-ar fi provocat cu expresia: „Prepară una puttanata qualsiasi” (prepară orice tâmpenie îți trece prin cap -n.r.).
Recent, felul a avut chiar un succes european neașteptat: Hadja Lahbib, comisarul europeană pentru Egalitate și Managementul Crizelor, l-a citat ca exemplu de strategie pentru realizarea unor stocuri casnice cu care o familie poate face față unei situații neașteptate. „Eu fac pasta alla puttanesca. Am paste, roșii, capere, măsline. E o rețetă minunată”.
Alte denumiri „hot”
Rămânând la paste: Pasta dei cornuti sau dei becchi, un fel simplu cu unt și parmezan. Denumirile lor sunt legate de povești cu soți înșelați – soția adulteră gătea ceva rapid pentru a nu-și deconspira lipsa de timp. Tot aici intră și cazzetti d’angelo, paste cu formă falică, ce parodiază numele unui format de spaghetti foarte fin, „capellini d’angelo”.
Pasta alla Checca, o rețetă tipică din zona Romei, cu roșii, mozzarella și busuioc, ar proveni fie de la diminutivul unei bucătărese pe nume Francesca, fie de la un termen care în trecut denumea persoanele de orientare homosexuală, astăzi perceput ca având o marcată încărcătură homofobă.
Există, apoi, și cunoscuții pisarei de la Piacenza, gnocchi foarte mici și alungati. Denumirea lor își are originea în asemănarea cu un organ sexual de mici dimensiuni (în dialect, pisarell).
Aperitive și preparate din carne
Brandacujun, aperitiv din regiunea Liguria preparat din pește stocafisso, o variantă de cod sărat deshidratat, și cartofi. Există două explicații legate de numele său: fie vine de la „brandare” (a amesteca prin scuturare), fie de la „cujun” (apelativ negativ pentru o persoană fără calități sau lipsită curaj) care avea ca sarcină să agite energic vasul cu acest preparat.
În Abruzzo găsim coglioni di mulo (măgar – n.r.), un preparat din carne care oficial se numește mortadella de Campotosto. Se prezintă mereu sub formă de două bucăți pereche. În aceeași regiune, la Norcia există echivalentul palle del nonno.
În Sicilia, la Palermo, regăsim tradiționalii cazzilli – crochete de cartofi de formă falică, mâncate ca street food cu pâine și panelle, preparate din făină de năut prăjite în ulei de măsline. Cazzimperio, în schimb, deși pare, nu are o astfel de conotație: e vechiul pinzimonio roman, legume tăiate lung servite cu sos în stil citronette sau vinaigrette, numit astfel după „cazza”, adică polonic. La fel și cassoeula din Lombardia, varză cu carne de porc – derivă tot din „cazzuola”, adică lingură mai mare.
Un nume mai mult decât explicit are rețeta de „pollu cusutu ‘nculu” (pui cusut în fund), specific gastronomiei din zona Salento, Puglia – un pui umplut, care amintește de americanul, și el ireverențios, beer-butt chicken.
Aluzii feminine
În Campania, regiunea care își are capitala la Napoli, întâlnim așa zisa zizzona di Battipaglia, o mozzarella uriașă, își datorează numele formei de sân (zizza, în dialect).
La capitolul desert, Sicilia are și ea celebrele minni di Virgini, prăjituri tradiționale din Sambuca (Agrigento), în formă de sân, cu biancomangiare, ciocolată și dovleac confiat. Au fost inventate în 1725 de călugărița Virginia Casale, la cererea marchizei de Sambuca, pentru nunta fiului ei. Cu varianta minne di Sant’Agata, în zona Catania.
Regăsim și în regiunea Abruzzo, apoi, nu mai puțin celebrele sise delle monache din Guardiagrele (Chieti) – prăjituri mici din pandișpan și cremă, a căror origine se leagă de obiceiul măicuțelor de a băga ceva în sân pentru ca pieptul să iasă cât mai puțin în evidență.
