foto: ricette-bimby.com
Italienii sărbătoresc ziua de Paște în general în familie, dar nu este neapărat o regulă. Cine nu sărbătorește în familie de regulă o face, oricum, cu grupuri de prieteni, la restaurant sau chiar în deplasare. Natale con i tuoi, Pasqua con chi vuoi, spune o vorbă veche, pe care cifrele par să o confirme. Potrivit agenției Ansa, puțin peste 50% dintre italieni intenționează să petreacă Paștele în familie. Cu familia sau cu prietenii, masa frumos decorată și cât mai îmbelșugată însă este o regulă absolută.
Dar, spre deosebire de Paștele ortodox, care durează trei zile, Paștele catolic durează o singură zi, urmat, a doua zi, de ceea ce italienii numesc Pasquetta: o zi în care în general toată lumea iese la iarbă verde sau se adună în jurul grătarului. Firește, atunci când vremea o permite, iar anul ăsta pare că o permite puțin spre deloc, cel puțin în partea de nord, unde se anunță în general vreme urâtă.
De-a lungul și de-a latul Peninsulei, tradițiile sunt de foarte multe feluri, dar există ceva care le unește: procesiunile din vinerea mare. O altă tradiție veche dar aproape dispărută, în zona de centru, era, foarte asemănătoare cu cea a ciocnirii ouălelor roșii. Dar înainte de a le ciocni, ouăle erau binecuvântate la biserică, în cadrul slujbei de Înviere în dimineața duminicii de Paște. Exista chiar obiceiul de a colora ouăle fierte, și se ocupau cu asta în special copiii. Însă toate aceste obiceiuri tind să dispară, se mai conservă doar în comunități mici și relativ izolate.
Tradiția care însă niciodată nu va dispărea este masa îmbelșugată din duminica Paștelui. De la o zonă la alta, meniurile diferă, cunoscut fiind patriotismul local al italienilor și tendința de a face lucrurile altfel decât ceilalți.
Ce nu poate lipsi din meniul de Paște al italienilor
Din meniu nu pot lipsi în mod tradițional ierburile de primăvară, carnea care revine în dietă după perioada de quaresima/postul catolic fără carne, și ouăle, simbol al primăverii dar și soluție naturală, pentru că găinile încep să se ouă din nou. Nu există un singur fel de carne dominant, tradițional în zonele cu oierit intens era prezentă pe mese carnea de miel sau ied, dar astăzi meniurile sunt din cele mai diverse, iar în zonele de mare carnea poate fi chiar înlocuită de pește.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
Aperitivul
Pentru că primăvara este sinonim cu revenirea naturii la viață, aperitivele sunt de regulă dominate de tarte umplute cu spanac și alte legume verzi și ouă, uneori și brânzeturi. E vorba de așa zisa torta pasqualina, care se practică în general cam peste tot. Dar în multe variante, poate fi din aluat făcut în casă sau din aluat foietaj, sau poate avea în compoziție și anghinare crudă de primăvară sau alte legume, cum ar fi bobul proaspăt.
O variantă poate fi și ceea ce se numește tarta erbazzone, cu spanac sau alte ierburi, dar cu un aluat foarte subțire din aluat simplu crazy dough/pasta matta.
Dar de la o regiune la alta pe masa de Paște mai pot fi aperitive precum il casattiello, la Napoli, care are la suprafață și ouă fierte îmbrăcate cu mici fâșii de aluat. Sau, tot la Napoli, il tortano, asemănător dar ceva mai simplu ca formă.
În alte zone de centru se practică ceea ce se numește pizza chiena, o tartă salată umplută cu prosciutto, brânzeturi și ouă.
Primul fel
În funcție de preferințele celor care participă la prânzul de Paște, primul fel poate fi, după caz, o supă, de multe ori e vorba da așa zisa minestra maritata, un fel de supă foarte consistentă din legume și preparate din carne.
Iar dacă nu e supă, sunt de regulă diferite feluri de paste la cuptor, după preferințe: lasagne, cannelloni, clătite gratinate sau risotto în care se folosesc, din nou, legumele și verdețurile primăverii: sparanghel, anghinare, spanac, chiar urzici, cicoare etc.
Felul doi – felul principal, din carne sau pește
Ca fel principal, domină în linii mari carnea de miel sau de ied, dar meniurile pot fi și din alte feluri de carne. Un fel tradițional de miel este cel numit abbacchio, o friptură la cuptor cu rozmarin și servită cu cartofi. Mai pot fi coaste sau pulpe de miel gătite la cuptor sau la foc mic, cu usturoi sau cu rozmarin, sau chiar pané.
Dacă nu e miel, poate fi, foarte probabil, o ruladă de carne în stil polpettone/meatloaf, umplut sau nu cu ouă fierte. Dar poate fi și o simplă friptură la cuptor de porc sau de vită. Sau, pește, de regulă pește mai valoros, cum este pestele spadă, sau fructe de mare, dar în ultima vreme se consumă și mult somon, de import.
Garniturile, nelipsite, sunt de cartofi, dar aproximativ obligatoriu este și sparanghelul sau spanacul sotat, dar în funcție de zonă mai pot și și multe alte ierburi din flora spontană – sparanghel sălbatic, finocchietto, agreti.
Desertul din ziua de Paște
Când vine vorba de deserturi, este nelipsită practic de pe orice masă deja tradiționala colomba dar nu numai. De la nord la sud, deserturile sunt extrem de variate. Tradiția mai impune pe mese și un miel în miniatură din pastă de migdale.
Alte dulciuri la finalul mesei de Paște sunt varietăți de fursecuri umplute cu ricotta și alte arome, sau cu aceeași umplutură pot fi preparate alte dulciuri din alt tip de aluat. Alte deserturi mai sunt cele din aluat umplut cu migdale, stafide, nuci, muguri de pin, coajă de portocală confiată, ciocolată etc. Pot fi cu sau fără glazură albă de zahăr deasupra.
Ca deserturi mai simple, mai pot fi minifocacce dulci, biscuiți cu glazură, fursecuri de migdale, cassate siciliene din pastă de migdale. Sau, ultima sau nu cea din urmă, la pastiera napoletana: o tartă din aluat fraged umplută cu ricotta și grâu fiert, de regulă și cu aromă de lămâie.
A doua zi, lumea împachetează tot ce a preparat pentru masa de Paște și merge la iarbă verde sau în excursii. Sau, după caz, unii programează un grătar în aer liber, iar resturile din ziua precedentă se servesc pe post de aperitiv sau de brunch.
