Foto: Facebook Cosmin Dragomir
Miercuri, 4 februarie, este marcată Ziua cititului împreună, iar G4Food l-a întrebat pe jurnalistul și scriitorul de cărți gastronomice Cosmin Dragomir dacă mai au sens cărțile legate de antropologia culinară într-un secol puternic marcat de tehnologie și consum digital.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
„O să fiu totodată și subiectiv și ipocrit”, își începe el răspunsul, asumându-și deschis dublul rol de autor și editor, dar și obiceiul de a citi mai mult în format digital. Cu toate acestea, spune că niciun ecran nu i-a oferit „senzația de împlinire” pe care o dă o carte proaspăt tipărită. Hârtia rămâne, pentru el, un instrument de lucru: sublinieri, notițe, colțuri îndoite, semne ale unei lecturi active, nu ale unui obiect de pus în vitrină.
„Din cărți faci bani de câteva șaorme și covrigi”
Dragomir plasează discuția despre cărți într-un context mai larg, legat de relația copiilor și adulților cu tehnologia. În timp ce unele state europene discută sau aplică restricții privind accesul minorilor la rețelele sociale, el atrage atenția că soluția nu este respingerea tehnologiei, ci folosirea ei cu măsură și discernământ. Face diferența clară între învățare și „dumb-scrolling”, între un program structurat și consumul continuu, fără scop.
În ceea ce privește cărțile gastronomice, jurnalistul spune că le cumpără constant, mai ales din locurile în care călătorește, dintr-un amestec de nostalgie și pasiune pentru colecționare.
„Revenind la cărți gastronomice, sunt unul dintre cei care cumpără multe și chiar amestecate. De câțiva ani nu mai citesc beletristică ci doar cărțile de specialitate (care și așa se adună în mormanele care urmează – sper – să fie citite). Cumpăr cărți de rețete din fiecare loc în care ajung, mai mult nostalgic sau pentru întreținerea pasiunii colecționatului. E adevărat că pentru rețete, în sensul de a găti, folosesc 99% internetul. Pentru cercetări, povești și istorii încă mă folosesc de hârtie. Măcar ca punct de plecare”, spune jurnalistul gastronomic.
Concluzia sa este lipsită de romantism inutil. Din experiența directă de autor și editor, cărțile de gastronomie nu sunt o sursă reală de venit. „Din cărți faci bani de câteva șaorme și covrigi”, spune el, adăugând fără ocolișuri că doar din astfel de volume „mori de foame”. Chiar și așa, pentru Dragomir, ele continuă să aibă sens, nu ca produs comercial, ci ca spațiu de memorie, cercetare și relație directă cu lectura.
