Procesul de depopulare a satelor iberice a început cu 40 de ani în urmă, dar a accelerat dramatic în ultimii 15. După datele Institutului Național de Statistică, în ultimii 10 ani, trei din patru sate spaniole au pierdut din locuitori. O altă problemă, atrage atenția Uniunea Fermierilor și Crescătorilor de Animale, este că 70% din populația ocupată în agricultură are deja 55 de ani. Faptul că doar 8% din fermierii spanioli au sub 40 de ani are consecințe nu doar pe termen lung, ci și în prezent, pentru că s-a constatat că agricultorii mai în vârstă optează pentru a lucra suprafețe mici și cu o rentabilitate economică redusă, în timp ce cei tineri exploatează suprafețe extinse și mai viabile în termeni economici. Inclusiv în ceea ce privește ajutoarele agricole, uneori durează și trei ani pentru a le încasa, ceea ce pe de o parte este dificil pentru cei înaintați în vârstă, iar pe de altă parte, cu cât suprafața cultivată este mai redusă, posibilitatea de a supraviețui financiar până la obținerea subvențiilor scade și ea.
Și dacă pentru mâna de lucru necalificată există soluții, fiind „importați” lucrători din estul european sau din statele Africii, pentru activitățile ce necesită calificare, deficitul este îngrijorător. Cauzele sunt numeroase, iar unele comune altor țări din Europa. Salariile în agricultură sunt foarte mici, iar în rândul tinerilor spanioli este o mare reticență în a lucra în sectoare cu muncă fizică și plăți reduse. Spania are un impresionant număr de „ninis”, (ni trabajan, ni estudian, adică tineri între 18-25 de ani, care nu fac absolut nimic și care supraviețuiesc pe cheltuială părinților). Nu sunt încurajați să emigreze către satele golite de locuitori, pentru că de cele mai multe ori cheltuielile de instalare aici sunt destul de mari.
Nimeni nu este dispus să acorde locuință gratuit sau pe nimic. Lucrătorii sezonieri de multe ori întâmpină greutăți în a-și găsi un loc de cazare sau condiții civilizate de locuire, vezi aici. În plus, multe zone rurale sunt departe de școală, servicii sanitare sau sportive, centre bancare sau comerciale. Diferența între satele bogate, care au toate aceste facilități și restul, este vizibilă. Dar de multe ori cei care se stabilesc în zonele rurale înstărite nu o fac pentru a lucra în agricultură, ci pentru a trăi într-un mediu mai puțin poluat, făcând naveta zilnic spre centre urbane apropiate sau lucrând de acasă. Chiar în ceea ce privește studiile superioare în domeniul agronomic doritorii nu sunt prea mulți, iar dintre cei care termină doar o parte lucrează în agricultură.
Agricultura este un domeniu vital nu numai pentru supraviețuirea populației și a societății în ansamblu, ci și pentru economia spaniolă. Din păcate există din ce în ce mai puțină preocupare la nivel guvernamental pentru rezolvarea acestui tip de probleme și a multor altora cu care se confruntă în ultimii ani sectorul agricol iberic.
