foto: https://www.facebook.com/bacaniafermierului
Este mai confortabil să știm că cine produce ceea ce mâncăm scrie, chiar și cu viteza și lipsa de reguli formale, acceptată, de pe Whatsapp, fără să abdice de la niciuna dintre regulile gramaticii limbii române, și asta, mai ales într-o epocă în care nimeni nu prea mai ține cont de ele? Și să știm și că își respectă cu strictețe o simplă promisiune legată de o întâlnire online programată? Și, mai ales, că se luptă să o onoreze în viteza mașinii în drum de la Focșani la București, lăsând angajații să aștepte?
Firește că nu e ceva absolut și în final contează calitatea produselor și managementul de succes, dar pentru mine, personal, faptul de a ști că un manager este dotat și cu multe calități umane pe care nu le întâlnim la tot pasul mă face să am mai multă încredere. Dar un antreprenor extrem de ocupat și care încearcă să își țină cu orice preț cuvântul și care, totodată, abordează sutele de oameni din subordine ca un om pasionat de psihologie nu e ceva ce întâlnești zi de zi.
4.000 de hectare de teren cultivate cu cereale vechi, cele mai multe bio, animale și pomi fructiferi
Când a fugit, la propriu, în Olanda, în 1994 – tatăl său nu era de acord, Vasilică Pamfil nu putea ști că legătura cu pământul unde se născuse – județul Vrancea – era mai puternică decât dorința de a vedea lumea și de a câștiga de unul singur bani pentru a-și cumpăra prima mașină. Însă știa de atunci că dacă pui pasiune în tot ceea ce faci și ești perseverent, nu ai cum să nu reușești, orice ți-ai propune. Iar în Olanda avea să descopere că agricultura poate da satisfacții doar în sistem integrat: de la fermă în farfurie, sau, dacă vrem, „from farm to fork”. El spune că în anii următori doar cine produce, prelucrează și vinde în sistem integrat va putea rezista pe piață.
Așteptase să termine întâi liceul ca să poată porni în prima sa mare aventură – nimic pe lângă ceea ce avea să-l aștepte mai târziu. Alesese cu bună știință liceul agricol din Focșani, pentru că îi plăcuse de mic să are cu tractorul și era ceea ce se vedea făcând când va fi mare. Tatăl său, fost președinte de CAP înainte de Revoluție, ajunsese șef la un Agromec, fostele stații agricole de mecanizare, și el ara deja terenurile oamenilor cu mult înainte să împlinească 18 ani.
„Am început să exploatăm treptat terenurile pe care oamenii le luaseră înapoi în baza legii de restituire a proprietăților și pe care între timp din diferite motive nu mai reușeau șă le muncească. Am pornit de la o suprafață de 7 hectare cu grâu și floarea soarelui, și treptat ne-am extins ajungând la 300 de hectare în 2017. Procesul de comasare a fost destul de anevoios și greu dar am ajuns astăzi la un optim de circa 4000 de hectare pe care le putem exploata cu parcul propriu de utilaje, pe care încercăm să le reînnoim permanent. Am investit până în prezent circa 8 milioane de euro în utilaje.
Inițial, am început să ne dezvoltăm pe orizontală, când venea vremea recoltatului veneau traderii și practic făceau prețul, profitul era foarte mic, maxim 10%. Uneori eram chiar pe pierdere, ceea ce, din păcate, se întâmplă și astăzi, din cauza efectelor încălzirii globale în ritm exponențial”, explică antreprenorul.
Silozuri, magazii, fabrici de nutrețuri, magazine proprii pe raza județului Vrancea
Primele trei celule de siloz, cu o capacitate de 1.350 metri cubi/celulă, au fost construite în 2009. În următorii ani, capacitatea de depozitare în silozuri a continuat să crească, pentru ca în prezent ferma să poată stoca 15.000 tone de cereale în silozuri. Extinzând, în paralel, cu magazii de depozitare a cerealelor din producția proprie cu o capacitate de 5000 de tone/.
Și tot în paralel, fermierul a investit și într-o fabrică de nutrețuri combinate, cu o capacitate de prelucrare de circa 50 tone/zi. În paralel cu produsele finite și producerea de nutrețuri pentru animalele din fermele proprii, dezvoltarea pe orizontală a însemnat și deschiderea a cinci magazine de nutrețuri sub marca Agranoland pe raza județului Vrancea. Unde se vinde și făina și mălaiul Agroland.
Moară, abator, brutărie, Băcănia fermierului și magazin online
Astăzi, în ferma sa din județul Vrancea, se cultivă grâu, orz, porumb, secară, grâu spelta, o mare parte convertite deja de ani buni în sistem biologic. O parte din făină – produsă la moara proprie, se vinde către brutării artizanale din toată țara dar și online, la magazinul propriu, https://agranoland.ro. Însă o mare parte merg în băcănia proprie, Băcănia fermierului din București, zona Colentina, începută în 2019 și finalizată în 2019. Complice calitatea produselor dar și intuiția antreprenorială, băcănia avea să deschidă nu la mult timp un al doilea sediu, pe șoseaua Mihai Bravu, mai precis în 2022.
La Băcănia fermierului se vând pâine artizanală și multe produse de patiserie produse în brutăria proprie, dar și carne și preparate din carne, produse în abatorul și spațiile proprii de prelucrare de ultimă generație. Toate cu trasabilitate 100%, cele mai multe din producție proprie. Sacrificarea se realizează de două ori pe săptămână, aproximativ 2 tauri și 10 oi ajung de pe o zi pe alta direct la vânzare în băcănie. A fost o opțiune de la bun început aceea de a crește și vinde în principal vită și oaie, pentru că era mai mult loc pe piață. Printre rasele de oi de ținute, Ile de France și Merinos din Franța.
Exinderea spre creșterea animalelor a început în 2011, prin dezvoltarea unei ferme de vaci, pentru ca astăzi să avem 700 de vaci, în principal de lapte, dar și de carne: din rasa Angus și Montbeliard pentru carne și din rasa Holstein pentru lapte. Producția ajunge la circa 7 de tone zilnic și este livrată către procesatori – singura piesă din puzzle care lipsește este un sistem de procesare a laptelui, mai ales că în ferma sa se cresc și oi.
Dar a fost o opțiune strategică, pentru că între timp energiile și resursele au fost îndreptate spre un sistem de irigații a culturilor, cu o investiție de 7 milioane de euro. Dar și spre culturi de floarea soarelui și rapiță dar și de pomi fructiferi, în special măr și prun, pe o suprafață de 15 hectare.
În 2024 s-au adăugat o fabrică de prelucrare a fructelor și o fabrică de ulei
Acum, spre finalul lui 2024, este practic gata o fabrică de prelucrare a fructelor, urmând ca produsele să fie vândute tot prin rețeaua proprie, magazinul online, cele fizice și Băcăniile din București. Fabrica împreună cu sistemul de depozitare au însemnat o investiție de circa 1,5 milioane de euro.
Și tot în acest an a fost finalizată carmangeria proprie, care lucrează în tandem cu abatorul. Este aproape gata și fabrica de ulei. „Sperăm ca până la sfârșitul lui noiembrie să îi putem da drumul. Așteptăm să ajungă din Italia linia de îmbuteliere, avem o capacitate de procesare de circa 9000 de tone de ulei/an. Circa 1000 de tone vor fi din producție proprie, restul de la terți”, explică Vasilică Pamfil.
Ce tip de sprijin așteaptă fermierii de la statul român
Alte două pariuri câștigate, la fel ca toate cele de până în prezent. Printre care și o benzinărie construită de la zero și inaugurată în 2002. A fost prima benzinărie modernă din Vrancea, și aveau apoi să urmeze alte două – o metodă de capitalizare pentru a putea investi în continuare în agricultură. A fost practic o soluție la slaba capitalizare a agriculturii în România, pe o descrie ca principala problemă. A doua, lipsa de forță de muncă și schimbul generațional în domeniu. A treia, lipsa de educație alimentară a consumatorului în general și lipsa de susținere din partea statului.
Din lunga discuție cu domnul Pamfil rezultă în mod evident pasiunea dar și viziunea extrem de detaliată până la o adevărată bază de date în memorie. Dar și dezamăgirea pentru sprijinul care lasă de dorit din partea statului pentru antreprenorii din domeniul agricol.
”România importă 70% din alimente, în condițiile în care era considerată cămara Europei și a fost dintotdeauna o țară agrară și avem circa 9 milioane de hectare de teren arabil foarte bun. E nevoie ca statul să intervină pe două paliere pentru a ajuta fermierii, pentru că cei mai mulți sunt la limita supraviețuirii, mai ales după problemele extreme din această vară”, avertizează antreprenorul vrâncean.
„E nevoie ca statul să aducă tinerii înapoi, să dezvolte zootehnia și să sprijine cu adevărat consumul din producție internă”
”În primul rând, să sprijine cu adevărat tinerii să se întoarcă, și este nevoie de măsuri complexe și substanțiale pentru sprijinul firmelor mici. Agricultura în general este o muncă grea și puțini vor să o mai practice. Eu nu știu ca cineva să fi beneficiat de acele terenuri pe care statul le propunea ca și condiție să se întoarcă, printr-un program de care am auzit în ultimii ani.
În al doilea rând, să sprijine dezvoltarea sectorului zootehnic, producem atât de multe cereale și importăm carne de la vecini. Iar în paralel cu asta, să sprijine realmente consumul de alimente din producția națională, inclusiv prin dezvoltarea piețelor agro-alimentare, astăzi în mare suferință și acaparate de cine nu trebuie. Există acea lege prin care se impune ca supermarketurile să aibă 50% marfă din producție românească, însă ea nici măcar nu are norme de aplicare. Iar statul trebuie să ajute producătorii de alimente, să-i ajute prin toate pârghiile pe care le are, și are destule, nu să îi așeze pe poziții conflictuale cu lanțurile marii distribuții. Mergem înainte fiecare cum poate, pur și simplu, pentru că nu ne putem opri, dar cu eforturi imense. Ordonanța de amânare a datoriilor este binevenită dar doar amână problema. Și nu este nici de datoria băncilor sau a furnizorilor să ne sprijine, avem nevoie de parghii cu care statul poate interveni.
Eu sunt un globalist convins, consider că dacă nu plecam de tânăr în Olanda nu aș fi reușit să am viziunea și know-how-ul de azi. Dar mai cred și că sufletul aparține locului unde te-ai născut și cine este încurajat și sprijinit și are posibilitate să o facă se întoace. Eu mă consider nocoros că am putut să o fac”, mărturisește antreprenorul vrâncean.
Prin campania „Fermier cu valoare adăugată”, G4Food promovează ideile de afaceri care îi inspiră pe fermieri să producă și să vândă produse cu valoare adăugată, nu doar materii prime.
