De ce sunt atât de scumpe roșiile românești primăvara / Legumicultor: „Este poate costul corect pentru un aliment care nu este normal și natural să fie produs în această perioadă din an în România!”

De câteva zile au apărut prin piețe, la prețuri astronomice, primele tomate românești, cele din solarii. Pe internet au apărut deja glumele de sezon, cam aceleași care apar și la primele cireșe aduse de obicei din Chile, și care costă cât „un rinichi”. Acum vorbim despre tomatele românești, al căror preț ajunge, în unele locuri chiar și la 70 de lei kilogramul. Legumicultorul Lucian Dragomir a explicat, pentru G4Food, culisele obținerii acestui fruct în extrasezon. 

„Tomatele sunt fructe originare din zone subtropicale care ulterior au fost adaptate în zone cu climă temperată cu cicluri de producție în sezonul cald. Sunt plante de zi lungă, minim 12 ore de lumină și cerințe de temperaturi ridicate, știut faptul că la +10 grade Celsius încetează creșterea, iar de la +9 grade Celsius în jos plantele mor.

Pentru a putea recolta tomate în luna martie, producția răsadurilor începe în luna noiembrie. Perioada de dezvoltare a acestora, 45 de zile pentru hibrizii extra-timpurii cu tot cu germinarea semințelor, coincide cu cele mai scurte și răcoroase zile din an, conform longitudinii și latitudinii la care se situează România”, a spus Lucian Dragomir, director de vânzări TeamFresh HoReCa.

Câte chimicale conțin roșiile românești

„Temperatura de germinare a semințelor trebuie să fie între 23 și 27 de grade Celsius, temperaturile ambientale pentru o bună dezvoltare a plantelor care să ducă la inflorescență și polenizare la modul minim necesar se situează între 16 și 20 grade ziua și nu au voie să coboare sub 13 grade noaptea. Știm cu toții că în acest sezon chiar am avut iarnă în majoritatea zonelor geografice ale țării, iar eforturile de a menține aceste temperaturi au fost foarte mari din partea producătorilor, cu cheltuieli uriașe.

Chiar dacă cu aceste eforturi mari se obține o temperatură bună în solarii, lipsa luminii diurne, lipsa aerisirii și a ventilării corecte a spațiilor protejate duc la intervenții care vin să suplinească aceste carențe. Acestea sunt făcute cu ajutorul inputurilor de agricultură care în marea lor majoritate sunt de sinteză chimică și numai operatorul din fermă poate să știe dozajul folosit, lipsa analizelor de laborator la acest tip de producție primară este știută și comentată de foarte mult timp.

În faza de răsad sunt aplicate 5-6 tratamente, de la prevenirea căderii plăntuțelor, umiditatea crescută și lipsa luminii, până la insecticide și fungicide sistemice, acest mediu fiind un incubator ideal pentru dezvoltarea tuturor dăunătorilor, virusurilor și fungilor (Musculița albă și neagră de seră, Păianjenul roșu, Botrytis, Făinare, Fusarioză, etc)

Pentru faza de creștere a plantelor se aplică tot pentru a contracara lipsa luminii, a ventilației precare și a umidității crescute pesticide, îngrășăminte chelatate (Mg, Zn, Fe), îngrășăminte azotate și fosfați, bor pentru legat rod ș.a.m.d..

Tratamentele sunt aplicate în această perioadă mult mai des decât în sezonul obișnuit și de asemenea se alternează mult mai multe substanțe.

Toate aceste tratamente, dar și cheltuielile de încălzire, manopera care este dublă sau triplă față de sezonul de vară se transpun în bani cheltuiți de producător și de aici prețurile foarte mari de la tarabă pentru tomatele românești din martie, chiar aberante. Până la urmă acesta este poate costul corect pentru un aliment care nu este normal și natural să fie produs în această perioadă din an în România! Rămâne o întrebare: Oare aceste tomate sunt corecte? Ce conținut nutrițional au, câte chimicale conțin, merită?”