Piton reticulat (Sursa foto: Wikimedia Commons)
Creșterea continuă a consumului de carne la nivel mondial este o problemă serioasă, care nu poate fi trecută cu vederea, iar specialiștii din SUA caută soluții la schimbările climatice. Una dintre cele mai recente soluții pare a fi carnea de piton, iar specialiștii din industrie au găsit deja o mulțime de argumente.
Cu toate acestea, reticența este mare, mai ales în rândul americanilor, care au un cult pentru „Marele Trei”, cele trei surse majore de proteine: vacile, porcii și puii. Deși poți găsi și alte animale la magazin, „Marele Trei” domină de departe, industria.
Americanii consumă, în medie, 25,6 kg de carne de vită pe cap de locuitor, urmați de 21,8 kg de porc, comparativ cu doar 0,45 kg de miel și oaie, potrivit modernfarmer.com
Dragostea americanilor pentru cheeseburgeri, bacon și nuggets de pui nu dă semne de încetinire, însă tot mai mulți devin preocupați de impacturile actuale ale industriei cărnii și de cum ar putea evolua aceasta, odată cu încălzirea planetei.
O singură persoană care renunță la carne în favoarea unei diete vegane reduce emisiile de dioxid de carbon cu 1,5 tone pe an. Dacă fiecare american ar renunța la o porție de pui pe săptămână, s-ar economisi o cantitate de emisii de CO2 echivalentă cu eliminarea a 500.000 de mașini de pe șosele. Cu toate acestea, există o problemă majoră: americanii nu vor să renunțe la carne.
O soluție care pare a fi îndemână este chiar sub nasul nostru: șerpii! La urma urmei, dacă putem mânca broaște, potârnichi, porumbei și insecte, de ce nu am putea savura și un șarpe?
În momentul de față, consumul de șerpi pe plan global este destul de limitat și variază în funcție de regiune, acesta fiind concentrat în principal, în anumite țări din Asia și Africa.
Însă consumul de carne de șarpe este relativ comun în țări precum China, Vietnam și Thailanda, unde anumite specii de șerpi, precum pitonul, sunt considerate delicatese.
În China, carnea de șarpe este folosită adesea în medicina tradițională și este consumată în diverse forme, cum ar fi supe sau preparate prăjite. Piața pentru șerpi este mai dezvoltată în aceste țări datorită normelor culturale și a cererii locale.
În anumite regiuni din Africa, șerpii fac parte din dieta locală, în special în zonele rurale, unde sunt vânați pentru hrană. De exemplu, în unele părți din Nigeria și Ghana, șerpii sunt consumați în mod regulat.
În schimb, consumul de șerpi este relativ rar în Statele Unite și alte părți din America, dar există un interes în creștere pentru acest tip de carne, ca soluție alternativă la proteinele tradiționale, mai ales în contextul crizei climatice.
În Florida, de pildă, pitonul birmanez, o specie invazivă, este vânat, iar carnea sa ar putea fi o sursă de hrană neexploatată.
Pitonul reticulat și pitonul birmanez, ideali pentru agricultură
Specialiștii susțin că, în ceea ce privește conversia alimentelor și proteinelor, pitonii au depășit toate speciile agricole principale studiate până în prezent. Sunt incredibil de toleranți la o varietate de situații mai puțin ideale: în timpul studiului, unii pitoni au fost înfometați mai mult de patru luni; deși au pierdut în greutate în această perioadă, s-au recuperat rapid după reluarea hrănirii. De asemenea, sunt toleranți la căldură și secetă, calități ideale într-o planetă în încălzire.
Puțini americani sunt însă dispuși să mănânce șerpi, dar, în fața unei crize climatice și a îngrijorărilor tot mai mari legate de securitatea alimentară globală, tot mai mulți își deschid mintea.
Creșterea șerpilor este comună în unele țări din Asia, precum China și Thailanda, iar anumite specii de șerpi sunt considerate o delicatesă (adesea, speciile de pitoni, datorită ritmului lor rapid de creștere). Deoarece consumul de carne de șarpe este mult mai normalizat acolo decât în SUA, nu există rețineri în a servi piton.
De fapt, carnea de reptilă nu este foarte diferită de cea de pui – este adesea comparată cu carnea de pasăre ca gust și este bogată în proteine și săracă în grăsimi saturate, deși uneori este mai grasă decât alte tipuri de carne. Fermierii de șerpi beneficiază de costuri scăzute de operare și de o valoare mare a producției. Dar ar putea aceste sisteme să fie bine traduse dacă ar exista o cerere globală de carne de șarpe?
Piața Tomohon din Sulawesi, Indonezia, vinde animale, inclusiv șerpi. Un studiu publicat în Nature pare să găsească puține defecte în proiectele de creștere pe scară largă a cărnii de șarpe.
Propunerea cercetătorilor a acoperit două specii de șerpi crescute frecvent în Asia – pitonul reticulat și pitonul birmanez – în mai multe ferme din Thailanda și Vietnam. Aceste două specii sunt văzute ca ideale pentru agricultură; ele cresc rapid, se reproduc repede și sunt rezistente, făcându-le candidați buni pentru fermele de mari dimensiuni.
Problema pitonilor: și ei, la rândul lor, sunt carnivori!
Totuși, pitonii nu sunt perfecți. Există o problemă evidentă cu pitonii ca hrană fermieră: sunt carnivori și, de obicei, se hrănesc cu rozătoare crescute în captivitate când sunt ținuți ca animale de companie.
Potrivit cercetătorilor din studiul Nature, pitonii din Thailanda erau adesea hrăniți cu rozătoare sălbatice, dar acceptau și proteine „reziduale” (resturi alimentare neutilizabile pentru consumul uman) provenite din pește, porc și pui.
Cum să-i determini pe oameni să se bucure de un filet de piton!
Unii fermieri combinau proteinele reziduale pentru a face diete asemănătoare cu cârnații pentru șerpi. Șerpii care le mâncau se descurcau bine, dar a-i convinge să încerce să mănânce cârnați, în loc de hrana lor ideală, un șobolan viu, era altă problemă.
„Costul hranei va fi cel mai mare obstacol”, spune Grant Milbury, „zeul morfologic” al reptilelor de la New England Reptile Distributors. Milbury trăiește și respiră șerpi. Deși este de acord că oamenii ar putea să-i mănânce, nu este sigur că ar fi o idee bună să crești șerpi. El spune că creșterea unei specii care iubește să mănânce rozătoare ar putea să nu fie ieftină, ceea ce ar putea descuraja investitorii corporativi.
„Cred că pitonii pot suporta condiții mult mai dure decât animalele tipice de fermă, deși oamenii tind să trateze toate reptilele prost.” Milbury afirmă că, pentru ca pitonii să fie acceptați pe scară largă (și să fie crescuți etic) în SUA, ar fi necesare reglementări vaste, alături de educație publică. „Chiar și atunci, a-i face pe oameni să se bucure de un filet de piton ar putea fi dificil.”
De asemenea, este posibil ca încercarea de a introduce șerpii în agricultură pe scară largă să aibă efecte negative în ceea ce privește bunăstarea animalelor. Deși unii cred că creșterea șerpilor ar putea fi mai ușor de realizat etic, decât majoritatea metodelor actuale de creștere a animalelor, trebuie aă recunoaștem că majoritatea oamenilor are o opinie mai proastă despre șerpi decât despre vaci și pui. Dacă ar avea ocazia, este posibil ca marile operațiuni agricole să trateze șerpii crescuți prost, fără prea multe repercusiuni.
În America, s-ar putea să nu fie nevoie să căutăm mult pentru a găsi piton de mâncat. Pitonul birmanez nu este doar crescut pentru hrană, este o specie populară de animal de companie, care a fost acum interzisă în Florida din cauza statutului său de specie invazivă.
Florida organizează anual concursuri de vânătoare de pitoni în încercarea de a reduce creșterea populației și de a preveni pierderea speciilor native în fața acestor șerpi înfometați (care pot crește peste 4,8 metri în lungime).
Majoritatea acestor pitoni este irosită în loc să fie folosită pentru hrană, dar o cerere crescută pentru carne de șarpe ar putea motiva mai mulți oameni să încerce pitonul (și să lucreze mai mult la eradicarea lor din ecosistemul precar din Florida).
