Supa de pui este considerată în întreaga lume „aur lichid”, folosită inclusiv pentru a recupera organismul după o răceală, dar și pentru un prânz de duminică în familie. Nu e complicat de făcut și poate fi utilizată inclusiv pentru baze de gătit (stock) sau sosuri. În cazul acesteu supe de pui clasice, clară, cu tăiței sau cu găluște, anumite ingrediente sunt obligatorii, iar altele pot transforma acest preparat minunat într-unul imposibil de mâncat.
Pentru a obține acea culoare aurie și gustul atât de iubit, baza trebuie să fie formată din rădăcinoase:
Morcovul: Oferă dulceață și culoarea galbenă specifică.
Rădăcina de pătrunjel și pâstârnacul: Sunt esențiale pentru aroma și gustul „de pământ”.
Rădăcină de țelină: Aduce o notă umami.
Ceapa: Se pune întreagă și se scoate la final. Oferă o dulceață discretă și mult gust.
Piper: Este singurul condiment care trebuie să fiarbă mult timp, motiv pentru care e bine să-l pui nemăcinat, boabe, ca să nu tulbure supa.
Sarea: Se adaugă puțin la început, pentru a extrage sucurile din carne și legume și se corecteză la final.
Anumite condimente și legume au arome atât de puternice încât „anulează” gustul supei așa cum ne așteptăm noi să fie. Iată lista „interzisă” pentru o supă tradițională:
Rozmarinul este o plantă lemnoasă, extrem de parfumată, care domină orice preparat. Într-o supă de pui, acesta va conferi un gust de „rășină” sau de lemn, mascând complet savoarea restului ingredientelor. Rozmarinul se potrivește la fripturi, nu în lichide limpezi.
Mărarul are o aromă specifică, puternică, destul de invazivă. Deși este bun în ciorbele de cartofi sau în borșurile cu smântână, într-o supă de pui, mărarul este considerat o eroare.
Usturoiul este delicios în mujdei sau în supele cremă, dar într-o supă de pui fiartă îndelung, acesta îi va da un gust puternic, similar cu cel al răciturilor (piftiei). Supa de pui trebuie să fie dulceagă și fină, iar usturoiul îi conferă o agresivitate care nu are ce căuta aici.
Aceste legume fac parte din familia cruciferelor și elimină compuși de sulf în timpul fierberii. Rezultatul? O supă care miroase neplăcut și care are un gust amărui și o textură tulbure.
Verdeața se pune la final: Pătrunjelul verde sau frunzele de țelină se adaugă doar după ce ai oprit focul. Dacă fierb, își pierd vitaminele și aroma proaspătă..
Focul mic este lege: Supa nu trebuie să clocotească niciodată la foc mare. Dacă „bolborosește” agresiv, grăsimea va emulsiona cu apa și supa va deveni tulbure și albicioasă în loc să fie limpede.
Spuma: Ai grijă să îndepărtezi constant spuma care se ridică la începutul fierberii. Aceea este formată din proteinele coagulate din carne care pot da un aspect neplăcut.
Dacă vrei neapărat să pui o frunză de dafin, trebuie scoasă după maximum 20 de minute de fierbere.
Vă rugăm să păstrați un ton respectuos în comentarii.
Limbajul ofensator, injuriile, comentariile instigatoare la ură sau postarea repetată și abuzivă a aceluiași mesaj pot duce la ștergerea comentariului și, în unele cazuri, la suspendarea temporară a dreptului de a comenta.
Comunitatea noastră este despre pasiunea pentru mâncare, rețete și experiențe culinare, iar discuțiile sunt binevenite atât timp cât rămân civilizate și constructive. Vă mulțumim că ne ajutați să păstrăm un spațiu plăcut pentru toți