Ce gust are un peisaj? În inima provinciei Barcelona, două tinere someliere, Clara Soler și Gemma Muray, au transformat această viziune într-un proiect care unește peisajul cu gastronomia. Poate fi dulceața unor mere din Vallès, aroma florală a unei mieri din Moianès sau intensitatea unui lichior artizanal cu plante din pădurile Lluçanès. Peisajul devine gust, iar teritoriul prinde glas prin ceea ce cultivăm, preparăm și păstrăm viu în farfurie, relatează NBP.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -

Pornind de la ideea că vinul a fost mereu în centrul experiențelor culinare, în timp ce gastronomia locală a rămas în umbră, cele două specialiste și-au propus să valorifice produsele cu identitate — acele alimente care nu doar că impresionează prin gust, dar spun și o poveste. Asemenea conceptului de terroir din vinificație, unde solul, clima și soiurile locale definesc personalitatea unui vin, Soler și Muray propun același principiu pentru gastronomia catalană: gustul autentic se naște din pământul și tradițiile locului.
Produsele cu identitate, spun ele, sunt cele care rămân în memorie. O brânză, un cârnat sau o dulceață care, gustate o singură dată, te fac să-ți amintești locul și momentul. De altfel, multe dintre degustările de vinuri pe care le organizează cele două sunt însoțite de produse locale precum brânzeturi din Arenys de Mar sau dulciuri artizanale din pastiserii de familie.
Proiectul lor propune și paring creativ — degustări în orb, ateliere de pictură cu vin, cocktailuri inspirate de peisaj. La FITUR 2025, în colaborare cu un maestru mixolog, au creat patru cocktailuri care evocau fiecare o regiune catalană. Fiecare băutură pornea de la o emoție, un „gust” interior născut din amintirea unui loc: dulce, sărat, amar, acid. Apoi, cu ajutorul ingredientelor locale — vin, vermut, lichioruri tradiționale — au construit băuturi care spun povești fără cuvinte.
Dar dincolo de gust, acest proiect înseamnă și oameni. Fiecare produs artizanal vine cu o poveste, un vis sau o tradiție transmisă în familie. În Vallès Oriental, au descoperit un producător care face 90 de tipuri de bull (mezel tradițional din gastronomia catalană, similar cu cârnatul, dar care se deosebește prin dimensiunea mai mare și prin faptul că se folosește intestinul gros sau vezica porcului pentru a fi umplută. Se prepară din carne de porc, grăsime și condimente și poate fi alb sau negru- n.r.) și visează să le documenteze într-o carte înainte de a se pensiona. În Lluçanès, promovează cârnații de iepure – butifarra terregada — rețete vechi, păstrate cu respect pentru trecut.
Acest tip de gastronomie merge dincolo de farfurie. Este o formă de a înțelege cultura, de a cunoaște oamenii și de a respecta pământul care dă rod. Un produs local este o fereastră către un mod de viață. Iar când îl guști, guști și povestea celor care l-au făcut posibil.