Apa poate avea gust, textură și profil mineral propriu / Mineralizarea, sursa și compoziția schimbă aroma, textura și chiar felul în care o asociem cu mâncarea / Un somelier explică de ce unele ape sunt dulci, altele sărate sau amare

Apa, cea mai populară băutură din lume, nu este „doar apă”, așa cum am fi tentați să credem. Potrivit somelierului de apă Gerlinde Mock, diferențele dintre tipurile de apă sunt reale și pot fi observate atât la gust, cât și la textură, compoziție și utilizare, scrie Heute. Mock, care lucrează îndeaproape cu Waldquelle Mineralwasser, spune că apa are roluri esențiale în organism, de la reglarea temperaturii până la transportul nutrienților. În același timp, ea susține că, la fel ca în cazul vinului, și apa are origine, caracter și profil propriu. Asta mai ales când este vorba despre ape minerale naturale și ape medicinale.

Potrivit explicațiilor sale, apa de la robinet poate avea un gust mai „moale” sau mai „dur” în funcție de gradul de mineralizare, în timp ce apa minerală se remarcă prin proprietăți constante. Gustul și senzația din gură sunt influențate în principal de mineralizare și de conținutul de dioxid de carbon, dar și de zona din care provine apa și de profilul solului din jurul sursei.

Un alt punct important ține de procesare. Apa de la robinet poate fi tratată ulterior, dacă este nevoie, pentru a i se asigura calitatea potabilă. În schimb, în cazul apei minerale naturale și al apei medicinale, astfel de intervenții sunt strict interzise. Apa minerală naturală are nevoie de recunoaștere oficială, iar apa medicinală trebuie să aibă efecte demonstrate științific. Ambele trebuie îmbuteliate direct la sursă și au o mineralizare naturală constantă.

De ce diferă gustul apei

Diferențele se văd și mai clar la gust. Conform sursei, profilul mineral determină dacă o apă este percepută ca având note sărate, ușor dulci sau amare. Sodiul poate da senzații sărate, magneziul poate duce spre un gust dulceag, iar sulfatul poate aduce o notă amară. La nivel de textură, calciul poate da o senzație mai uscată. Hidrogenocarbonatul una mai moale, iar dioxidul de carbon este și el ușor de perceput. Secretul stă în cantitatea și combinația acestor minerale și a carbonatației.

Aceste diferențe nu contează doar teoretic, ci și practic. Potrivit lui Gerlinde Mock, compoziția apei influențează felul în care ea poate fi consumată: la masă, după sport sau chiar în perioade de post.

De asemenea, nu orice apă se potrivește automat cu orice băutură sau preparat. De exemplu, hidrogenocarbonatul poate neutraliza aciditatea din vin, sucuri sau cafea, ceea ce poate face gustul acestora să pară fad. Și apa carbogazoasă poate intra în conflict cu anumite arome, inclusiv cu taninii din vin sau cafea. Iar aceste diferențe încep să fie tot mai bine înțelese și în gastronomia de nivel înalt. Somelierul spune că, la fel ca vinurile, și apele minerale naturale pot fi recomandate atent lângă mâncare, de la aperitiv până la digestiv, dar și lângă cafea, sucuri sau în baruri.

Dincolo de gust și asociere, articolul insistă și pe rolul apei în sănătate. Gerlinde Mock susține că tipurile de apă pot influența nu doar hidratarea, ci și calitatea anilor de viață, prin aportul de lichide și minerale necesare funcționării celulelor, metabolismului și eliminării toxinelor. Ea vede consumul conștient de apă ca pe un obicei simplu, dar important, pentru menținerea unei stări bune fizice, mentale și sociale.