Sursa foto: Pixabay
Gustoasă, aromată, răcoritoare, parfumată și cremoasă…și pentru că toate trebuiau să poarte un nume li s-a spus înghețata. Vara, niciun desert nu pare să ne bucure mai mult decât ea, răcorindu-ne și aducându-ne instantaneu zâmbetul pe buze. Însă, dincolo de plăcerea pe care ne-o oferă, înghețata are o istorie fascinantă, veche de mii de ani, și a fost savurată de-a lungul timpului de regi, împărați și exploratori.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
Primele urme ale înghețatei – desertul anticilor
Nu putem stabili cu exactitate cine a inventat înghețata, dar primele mențiuni apar încă din secolul al II-lea î.Hr. Se spune că Alexandru cel Mare se răsfăța cu amestecuri din gheață și zăpadă, peste care turna miere și nectar. În Biblie, există referințe la regele Solomon, care savura băuturi răcite cu gheață în zilele toride.
În timpul Imperiului Roman, împăratul Nero trimitea slujitori pe munți să aducă zăpadă, peste care adăuga fructe și siropuri. Așadar, ideea unui desert rece și dulce încânta omenirea cu mult înainte ca înghețata să capete forma de azi.
De la Marco Polo la curțile regale ale Europei
Un salt de peste o mie de ani ne duce în epoca lui Marco Polo, celebrul explorator care, întors din călătoriile sale, a adus în Europa o rețetă asemănătoare sorbetului. Aceasta a evoluat treptat, iar în secolul al XVI-lea înghețata, așa cum o știm, își face apariția.
În Anglia, la curtea regelui Charles I, se servea „cream ice” – o gheață cremoasă, precursorul înghețatei moderne. Franța a descoperit desertul prin Caterina de Medici, care l-a adus de la Florența atunci când s-a căsătorit cu regele Henry al II-lea.
Însă adevărata popularizare a venit în 1660, când sicilianul Francesco Procopio a deschis la Paris Café Procope. Aici, el a introdus o rețetă pe bază de lapte, ouă, smântână și unt. Desertul a devenit un succes, iar cafeneaua s-a transformat într-un loc de întâlnire pentru mari intelectuali – de la Benjamin Franklin și Voltaire până la Napoleon și Victor Hugo. Nu întâmplător, Procopio este amintit astăzi drept „părintele gelato-ului italian”.
Curiozități și legende
De-a lungul timpului, înghețata a fost învăluită și în povești bizare. Una dintre legende spune că regele Charles I al Angliei ar fi ordonat execuția bucătarului său pentru că a dezvăluit rețeta desertului favorit al suveranului.
În Franța secolului al XVII-lea, cofetarii experimentau cu un desert înghețat numit „fromage” (brânză), deși nu conținea deloc brânză, ci smântână, zahăr și sucuri de fructe.
Înghețata modernă, aerată și cremoasă, apare însă abia în anii 1930, când tehnologia de congelare a permis încorporarea aerului în amestec, rezultând un produs mai pufos și mai accesibil.
Înghețata – hrană pentru trup și moral
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, înghețata a devenit un simbol moral pentru soldații americani. Se construiau chiar și unități plutitoare unde marinarii primeau porții de înghețată pe frontul Pacificului. Era o modalitate dulce de a aduce alinare în vremuri grele.
Care e aroma ta preferată
De-a lungul timpului, vanilia și ciocolata s-au consacrat drept cele mai iubite arome. Dar imaginația cofetarilor nu are limite: în Venezuela, la Merida, o gelaterie a intrat în Cartea Recordurilor pentru cele peste 860 de sortimente oferite, inclusiv unele excentrice precum înghețata cu ciuperci în vin, cu macaroane și brânză sau chiar cu crab. În Valencia poți cumpăra înghețate de gazpacho, sobresada sau bere.
Iar în ultimii ani înghețata pentru câini a devenit noul trend.
Înghețata de astăzi – desert universal al fericirii
Astăzi, înghețata este prezentă în toate colțurile lumii, de la rețete artizanale cu ingrediente locale la branduri industriale ce cuceresc piețe globale. Mai mult decât un simplu desert, înghețata are darul de a aduce bună dispoziție. Studiile arată că poate stimula producția de endorfine și serotonină, ceea ce explică de ce, la fiecare linguriță, parcă devenim puțin mai fericiți.
