Sursa foto: Toma Sparanghel
Într-un colț liniștit din România, unde altădată grădinile moștenite de la bunici erau invadate de buruieni, Daniel Toma, un fost locuitor al Bucureștiului a găsit nu doar liniștea dorită, ci și o oportunitate agricolă rară în România: cultura de sparanghel.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
„Neavând experiență în agricultură și nici vechime în cultivarea legumelor, am vrut să aleg ceva nou, unde să nu fie o concurență prea mare. Și, sincer, voiam să scap puțin de Bucureștiul ăsta și de toată nebunia lui”, a declarat Toma Daniel pentru G4Food. El este cultivatorul care, începând cu 2013, a făcut trecerea de la viața urbană la lucrul pământului.
Motivația a fost dublată de curiozitate. „Vedeam că mulți pleacă la cules sparanghel în Germania și mă întrebam de ce nu există cultura asta și în România”, a precizat el. După o cercetare atentă, a comandat primele 300 de rădăcini, ca test. Rezultatele au fost promițătoare, așa că anul următor a dublat cantitatea și a început să vândă rădăcini în țară. „Apoi, în al treilea an, am adus câteva mii, dar am avut pierderi mari – jumătate au ajuns mucegăite. A fost un semnal că trebuie să le producem noi”, a adăugat el.
Vezi această postare pe Instagram
Cu răbdare și perseverență, a trecut la producția proprie din semințele sparanghelului matur. „E un proces mai greoi, dar a meritat. Acum avem rădăcini proprii, o parte le vindem, iar restul le plantăm. Nu puteam să le arunc”, a menționat Toma.
Azi, are în exploatare aproximativ trei hectare de sparanghel, o suprafață care cere prezență constantă și muncă zilnică. „După patru-cinci ani, a trebuit să renunț complet la București și să mă dedic aici. Nu merge altfel”, a adăugat el.
„Pot spune că sparanghelul este profitabil”
Deși literatura de specialitate recomandă sol nisipos, cultivatorul a avut succes și cu un pământ lutos, greu de lucrat. „La mine e pământ negru, care, dacă nu plouă, se întărește. Dar rădăcinile s-au dezvoltat bine”, a precizat Toma.
Rentabilitatea culturii este evidentă, deși implică provocări. „Nu pot compara cu alte culturi, pentru că nu produc altceva, dar pot spune că sparanghelul este profitabil. E o plantă de sezon – din aprilie până în iunie – perenă și pretențioasă, mult mai scumpă și mai perisabilă decât alte legume”, a specificat el.
Lipsa apei, cea mai mare provocare
„Cea mai mare provocare? Lipsa apei. La început ploua prea mult, nu puteam planta. Acum, de câțiva ani, e secetă. Am săpat puțuri, dar vara, când pânza freatică scade, e greu”.
Totuși, sparanghelul a rezistat. „În timp ce porumbul și grâul din jur se uscau, cultura mea rămânea verde. Nu e foarte pretențios la apă, dar trebuie să-i dai la momentul potrivit”.
„Nu am avut niciun fel de sprijin. Nici de la stat, nici fonduri europene”
„Nu am avut niciun fel de sprijin. Nici de la stat, nici fonduri europene. Poate trebuia să mă zbat mai mult, dar tot ce am făcut până acum a fost din veniturile proprii”, a remarcat cultivatorul. Abia în acest an a reușit să includă un hectar în subvenția APIA – „nu pentru cei 100 de euro, ci pentru a putea dovedi activitatea în fața băncilor și a autorităților”, a subliniat Toma.
Pentru a răspunde cerințelor din retail, a investit într-o hală de sortare și o cameră frigorifică. „Sparanghelul se strică repede, trebuie ținut la rece. Am obținut autorizațiile, dar construcția ne-a blocat mult capital. Hala trebuie să fie exact cum cer ei – intri pe o parte, ieși pe alta. Deși suntem doar doi angajați, am fost tratați ca o unitate mare”, a declarat el.
„Dacă nu ești acolo, sparanghelul se ramifică și nu mai poate fi folosit”
Recoltarea e o muncă zilnică, mai ales când temperaturile cresc. „Dacă nu ești acolo, sparanghelul se ramifică și nu mai poate fi folosit”, a menționat Toma. Același lucru l-a învățat și cu broccoliul, pe care l-a plantat doar toamna, când are mai mult timp.
Pentru tinerii care vor să înceapă o astfel de cultură, Toma oferă un sfat clar. „Să o ia cu pași mici și să se gândească la desfacere înainte. Mulți au pus, dar n-au avut unde să vândă. Când vin perioadele de sărbători, de exemplu, se reduce consumul și marfa se strică repede. Trebuie să fii pe câmp zilnic și să ai piață de desfacere sigură”, a declarat el.
Dintr-o curiozitate și o nevoie de evadare, s-a născut o mică afacere agricolă românească. Cu muncă, răbdare și fără ajutor extern, cultura de sparanghel a prins rădăcini – la propriu și la figurat – devenind un exemplu de inițiativă într-un domeniu agricol care încă așteaptă sprijin real din partea statului.
Sursa foto: Toma Sparanghel/ Colaj G4Food
Text transcris cu ajutorul Vatis Tech.
