ANALIZĂ | Cum fac față agricultorii români creșterii prețului îngrășămintelor! Mircea Chipăilă (fermier): „De trei ani, nu se mai produce în România niciun îngrășământ. Eu cumpăr fosforul din Egipt și din Iordania”/ Răzvan Avram (fermier): „Ultima dată când am achiziționat îngrășăminte a fost la începutul lunii decembrie”

Prețurile îngrășămintelor în 2025 sunt în creștere în Europa și această situație, determinată de factori economici și geopolitici, reprezintă un motiv real de îngrijorare atât pentru fermieri, cât și pentru comerțul agricol. 

În plus, Comisia UE a adoptat, anul acesta, măsuri semnificative pentru a reduce dependența de importurile de îngrășăminte din Rusia și Belarus, în special a celor pe bază de azot. 

Comisia Europeană a propus impunerea de tarife vamale suplimentare pentru aceste îngrășăminte, cu scopul de a slăbi economia de război a Rusiei și de a proteja industria europeană. Aceste tarife sunt programate să crească treptat, începând de la 40-45 euro pe tonă în iulie 2025, până la 315-430 euro pe tonă în iulie 2028. 

Pe de altă parte, în Germania, deja prețurile spot pentru uree au crescut la 525 euro/tonă, fiind cu 75 euro mai mari decât în decembrie 2024. Azotatul de calciu și amoniu (KAS) au atins aproape 370 euro/tonă, iar soluția lichidă de azotat de amoniu-uree (AHL) a ajuns la 311 euro/tonă. 

Fermierul Mircea Chipăilă: „SUA face prețul la uree. Practic, s-a triplat prețul! Azi ureea costă minim 550 euro, cu plata jos.”

Mircea Chipăilă, fermier din Constanța, a declarat pentru G4Food, că „niciun sortiment de îngrășământ nu se mai produce azi, în România” și că această situație determină o reală presiune pe piață:

„De 3 ani nu se mai produce în România niciun îngrășământ românesc. Ieșind Rusia de pe piață, s-a mai creat un plus de presiune.

SUA face prețul la uree. Ureea era 210 dolari tona, în vara anului trecut, în SUA. Practic, s-a triplat prețul la uree. Azi ureea costă minim 550 euro, cu plata jos. 

Toate combinatele noastre, Azo Mureș, Turda, toate sunt închise, nefuncționale. Eu cumpăr fosforul din Egipt și din Iordania. Înainte de sancțiunile impuse Rusiei, mai veneau îngrășăminte și din Rusia. 

Astăzi, azotatul e undeva între 400 si 450 euro pe tonă, iar ureea este 500 euro pe tonă.

Ingrășămintele complexe, IMPECA, sunt undeva între 600 si 650 euro pe tonă. Asta, dacă se plătește cu banii jos. Dacă există vreo formă de finanțare până la recoltare (adică pe termen scurt, atunci prețurile cresc. 

Ideea este că, în funcție de producția pe care o vreau, aplic cantitatea de îngrășământ respectiv. Pentru o tonă de grâu se consumă 20-25 kg substanță active pe element nutritiv: azot, fosfor, potasiu. Dacă diminuăm cantitatea de îngrășământ, practic, ne așteptăm la niște producții mai mici, ca să rămânem în zona de confort economic, să rămânem viabili economic. 

Eu din anii ăștia am învatat să cumpăr ingrășămintele din decembrie (80% din cantitatea necesară), plătind cash”, spune fermierul Mircea Chipăilă.

„Suntem dezorganizați. Nu suntem planificați. Scapă cine poate!”

El spune că numai așa reușește să facă o economie, cumpărând îngrășămintele la un preț cu 30% mai mic, decât prețul de la vânzare, de azi.

Antreprenorul susține că temperaturile de azi sunt favorabile pentru fermieri: „Frigul ăsta mai micșorează din potențialul de producție. Cultura de rapiță nu știm cum va trece peste valul ăsta de frig. Dacă va mai veni un val de frig, nu va fi ce trebuie. La rapiță vor fi ceva probleme. 

Îngrășămintele reprezintă majoritatea cheltuielii. La un hectar de teren, într-o medie de 6 tone la grâu, îngrășămintele pot costa minim 1.500 lei, pe hectar. Și atunci fermierii încearcă cumva să nu mai fertilizeze, ceea ce nu e tocmai ce trebuie. Suntem dezorganizați. Nu suntem planificați. Scapă cine poate!”, a concluzionat fermierul Mircea Chipăilă.

Fermierul Răzvan Avram: „Avem nevoie de câteva vapoare. Iar un vapor mic înseamnă undeva la 3000 de tone de îngrășăminte”

Răzvan Avram, fermier din Vrancea, spune că a fost și mai rău, când a izbucnit războiul în Ucraina.”Când a izbucnit războiul, prețul la uree a luat-o razna. Era atunci 5000 lei și acum este 2.500 lei, pe tonă.

E adevărat că și acest cost, de 2500 lei la uree, este un cost mare, care nu este direct proporțional cu prețul cerealelor. Acum 10 ani, cerealele erau la același preț, iar ureea era 1.200 lei la tonă. E adevărat că toate s-au scumpit: de la carburant, costul forței de muncă, pesticide, astfel că marja de profitabilitate este erodată”.

Antreprenorul din Vrancea spune că ferma lui este membru fondator al Cooperativei Fondator Cereal Top Farmes, iar în momentul de față, peste 20 de cooperative s-au reunit într-o cooperative de gradul 3, numită Vegetal România Integrat (VRI), pentru a putea cumpăra inputuri și îngrășăminte la un preț mai bun și a negocia cu folos.

„Dacă adunăm necesarul de fertilizare, de îngrășământ, acesta este undeva la câteva vapoare, pentru că avem în VRI peste 86.000 hectare. Iar un vapor mic înseamnă undeva la 3000 de tone de îngrășăminte.

Așa ne descurcăm: negociem mai bine și mai trebuie să alegem și momentele de achiziție mult mai bine. Trebuie să fim atenți și la bursă, la prețul gazului și, nu în ultimul rând, la contextul geo-politic. 

Ultima dată când am achiziționat îngrășăminte, a fost la începutul lunii decembrie. Am achiziționat uree cu undeva până în 2.000 lei, pe tonă. O altă cantitate de uree, pe care am luat-o în luna august 2024, a fost sub 1900 lei. Astăzi, prețul este în jur de 2500 lei tona la uree.

Dacă vorbim de azotoase, marea majoritate o achiziționăm din Egipt. În trecut achiziționam și din Ucraina, dar acum nu am achiziționat, pentru că n-au mai fost competitive la preț”.

De la costuri mari de producție, la reducerea profitabilității și creșterea presiunii pe fermierii mici și mijlocii

Cum era de așteptat, creșterea prețurilor îngrășămintelor are un impact semnificativ asupra fermierilor, cu multiple efecte economice și operaționale:

• Costuri mai mari de producție: Îngrășămintele reprezintă o parte importantă din costurile de producție ale fermierilor. Creșterea prețurilor poate reduce marjele de profit, mai ales în cazul celor care depind de cantități mari de îngrășăminte pentru a obține recolte optime.
• Decizii mai greu de luat: Fermierii ar putea fi nevoiți să reducă cantitatea de îngrășăminte utilizată, ceea ce poate duce la scăderea randamentului recoltei. Acest lucru poate crea un echilibru dificil între costuri și producție.
• Reducerea profitabilității: Fermierii care nu pot susține costurile mai mari ale îngrășămintelor ar putea fi nevoiți să reducă suprafețele cultivate sau să abandoneze anumite culturi, ceea ce va duce la o scădere a veniturilor.
• Scăderea cererii de produse agricole: Dacă prețurile îngrășămintelor rămân ridicate, costurile de producție ale fermierilor vor crește, ceea ce ar putea face produsele agricole mai scumpe pe piață. Acest lucru ar putea duce la o scădere a cererii de produse agricole, mai ales în contextul unui climat economic global incert.
• Mai puțină investiție în tehnologie și inovare: Fermierii ar putea reduce investițiile în tehnologii agricole noi și mai eficiente din punct de vedere al costurilor, pentru a face față prețurilor mari ale îngrășămintelor, ceea ce ar putea afecta productivitatea pe termen lung.
• Presiune pe fermierii mici și mijlocii: Fermierii de dimensiuni mici sau medii sunt mai vulnerabili la creșterea prețurilor, deoarece nu au aceleași resurse financiare pentru a face față creșterii costurilor. Aceștia ar putea fi mai expuși riscurilor economice și ar putea fi nevoiți să renunțe la activitățile lor.

Creșterea prețurilor îngrășămintelor pune presiune asupra fermierilor, mai ales în condițiile economice actuale, cu incertitudini geopolitice și economice, care afectează piețele globale. 

Aceasta ar putea duce la ajustări semnificative ale strategiilor de producție și vânzare, iar unele exploatații ar putea fi nevoite să își reducă activitatea sau să adopte metode mai costisitoare și mai puțin eficiente pentru a-și menține rentabilitatea.