foto: valterlongo.com
O dietă preponderent vegană dar de la care să facem din când în când excepție consumând proteine inclusiv de origine animală, care să evite malnutriția și fragilizarea organismului. Totodată, este un model alimentar gândit să țină la distanță și riscurile legate de bolile moderne, cum sunt bolile cardiovasculare, tumorile sau sindromul metabolic, diabet etc. Practic, o dietă vegană dar pe care să o întrerupem din când în când consumând proteine care să ajute imunitatea.
Aceasta este formula nutrițională pe care o promovează un renumit medic și cercetător italian în domeniu nutrițional, profesor în domeniul longevității în Statele Unite, Valter Longo. El este creatorul așa zisei diete care imită postul intemitent, fasting-like diet, care presupune un interval de pauza de la mâncare de 12h, față de cele 16 ale postului intermitent. Se numește dieta longevității și multă lume glumește cu el în Italia spunându-i că nu putea exista persoană mai potrivită care să studieze longevitatea decât cineva care se numește Longo.
El a încercat să explice în ce fel o astfel de dietă reduce riscurile asociate în principal cu cancerul.
Unii se nasc mai norocoși, dar statisticile spun clar care sunt factorii de risc
„Recent, un prieten m-a întrebat cum e posibil ca un amic al său care nu fuma, nu bea, urma o dietă sănătoasă și practica activitate fizică în mod regulat s-a îmbolnăvit de cancer. Vestea proastă e că fumul de țigară, alcoolul, o dietă nesănătoasă și sedentarismul, chiar luate împreună, nu fac la un loc cât cei 30 de ani ai procesului de îmbătrânire ca și factori de risc. Asta însemnă că o persoană de 60 de ani cu un stil de viață ideal este mai puțin protejat de cancer decât una de 30 care cu un stil de viață dintre cele mai proaste. Ceea ce explică de ce inclusiv cine urmează diete corecte se poate oricum îmbolnăvi de cancer, scrie Longo într-un articol pentru Corriere della Sera.
Firește, unii se nasc mai norocoși, nu urmează nicio regulă și ajung la 110 ani, spune el, povestind că foarte des este întrebat cum de o anume persoană a trăit până la 90 și ceva de ani și a fumat și nu ieșea din casa și mânca nesănătos. La care el răspunde că și el are un prieten care merge mereu cu 200 km/h și nu a făcut niciodată niciun accident. E vorba de șansă, nu e o regulă, statisticile spun altceva.
Pentru a încetini îmbătrânirea și a limita riscurile de boli cronice, in primis cancerul, este esențial controlul greutății și al metabolismului insulinei. Ele trebuie ținute sub control urmând anumite reguli nutriționale, pe care le descrie mai jos.
Zahărul accelerează îmbătrânirea și cresc rezistența la insulină
Realitatea științifică, spune el, arată că un anume tip de alimentație și un nivel corect de activitate fizică pot avea efecte enorme în prevenirea cancerului: fie direct, împiedicând dezvoltarea tumorii, fie indirect, încetinind îmbătrânirea. De exemplu, niveluri cronice ridicate de zahăr, insulină și factorul de creștere IGF-1 din sânge, pe de o parte, pot accelera îmbătrânirea, prin deteriorările la nivelul ADN-ului și al sistemului imunitar; iar, pe de alta, prin favorizarea proliferării celulelor tumorale și reducerea așa-zisului fenomen metabolic de moarte programată a acestora, în cazul în care se formează.
Nu doar zahărul, și proteinele în exces pot crește riscul tumoral
Chiar dacă în principal excesul caloric și greutatea excesivă duc la creșterea glicemiei și declanșează rezistența la insulină, consumul de proteine, și în special cele de origine animală, duc la creșterea așa-zisului factor de creștere IGF-1, care în exces poate stimula apariția tumorilor, scrie cecetătorul italian. Prin urmare, este ușor de dedus că ceea ce considerăm conditiile ideale pentru creșterea factorilor de risc tumoral le întâlnim la persoanele cu exces de greutate, pre-diabetice sau diabetic, care consumă cantități mari de proteine și grăsimi de origine animală.
De ce este nevoie de un echilibru în consumul de proteine
Dintr-o meta analiză efectuată pe 19 studii care au implicat în total 30.000 de persoane, mai explică el, am observat că riscul de mortalitate nu era mai ridicat la cin avea niveluri ridicate de IGF-1 în sânge, dar și în unii subiecți cu niveluri foarte scăzute. Însă așa cum carența de proteine reduce nivelul acestui compus, în același fel restricți calorică severă poate limita longevitatea.
”Din studiul nostru, subiecții asociați cu o mortalitate mai mică erau cei care înregistrau valori ale IGF-1 în sânge între 120-160 ng/ml. Este probabil că o funcție imunitară redusă, care reprezintă și un sistem de apărare împotriva tumorilor, ar putea explica riscul ridicat de mortalitate la persoanele cu nivel scăzut de IGF-1”, crede cercetătorul în domeniul longevității.
Prin urmare, este posibil să încetinim ritmul îmbătrânirii și să reducem – nu să eliminăm – riscul tumoral menținând glicemia și greutatea în limite normale. Cum? Urmând o dietă în principal vegană, dar care să fie din când în când completată cu proteine de origine animală sau vegetală, pentru a preveni malnutriția și fragilitatea dată de lipsa de imunitate.
