E anotimpul castanelor coapte. Dar dacă vă iese în cale pe undeva făină de castane, iată rețeta unei tarte foarte populare în Italia: castagnaccio. Este o rețetă de origine din Toscana atestată documentar încă de pe la 1500. S-a răspândit peste tot în Italia grație gustului ei plăcut și modului de preparare extrem de simplu, din foarte puține ingrediente.
De facto, pentru tarta din făină de castane este nevoie doar de făină de castane și de puțin ulei de calitate. Opțional, mai putem strecura în aluat și nuci măcinate și stafide. Italienii folosesc pinoli, muguri de pin, pentru că este un produs local, dar cu nucile combinația este cel puțin la fel de reușită. Și sunt autohtone.
Tot ce avem de făcut este să amestecăm ingredientele și să dăm compoziția la cuptor, nefiind nevoie de niciun fel de agent de creștere, este o tartă compactă. Dar este și dulceagă în mod natural, nu se adaugă zahăr. Și nici ouă sau lapte sau unt.
Se poate consuma pe post de mic dejun, chiar în combinație cu brânzeturi în stil dulce&sărat. Merge foarte bine, apoi, și cu iaurt, cu fructe oleaginoase sau cu un fruct de sezon alături. De ținut cont că are un procent mic de proteine, deci cu atât mai bine să îi asociem ceva proteic alături, brânzeturi, iaurt sau lapte. Este ideală și ca gustare intre mese dar și ca desert ușor.
Făina de castane, deși dulceagă, eliberează o cantitate de energie comparabilă cu cea obișnuită de grâu: 343 kcal la 100 de grame de făină. Totodată, conține circa 6 g de proteine/100 g si foarte puține grăsimi. În ce privește tarta, produsul final, 100 g eliberează circa 235 kcal, mai puțin decât orice alt desert dulce. Este și o rețetă de post sau potrivită celor care urmează o dietă exclusiv vegetală. Bună și pentru persoanele cu intoleranță la gluten.
Ingrediente
350 g făină de castane
425 g apă
50 g stafide
50 miez de nucă măcinat grosolan, nu fin
50 ml ulei de măsline
3 g sare
rozmarin proaspăt , se adaugă deasupra în cuptor, conferă aromă
Procedeu
Este nevoie de o tavă rotundă în care să coacem tarta în cuptor. Compoziția se face extrem de ușor.
Se lasă stafidele în apă câteva minute, pentru a se rehidrata.
Se prăjește într-o tigaie la foc foarte mic sau în cuptor miezul de nucă măcinat grosier.
Se cerne făina de castane într-un bol mare, se adaugă sarea și începem să încorporăm uleiul și apa adăugându-le treptat. Este suficient să ne folosim de un tel, nu e nevoie de mixer.
Continuăm să amestecăm energic până când compoziția devine omogenă. Adăugăm și nucile și stafidele scurse bine. Lăsăm câte puțin din fiecare pentru a le adăuga deasupra.
Ungem tava rotundă cu ulei și transferăm în ea compoziția. Nivelăm la suprafață și adăugăm nucile și stafidele ținute deoparte. Adăugăm acum și o ramură de rozmarin deasupra. Apoi, alta după ce scoatem din cuptor. Este o chestiune de nuanță, de aromă, nu influențează textura preparatului.
Se coace în cuptorul deja încălzit la 180 de grade, timp de circa jumătate de oră. Se vor forma mici crăpături la suprafața tartei, e normal, e o caracteristică a sa.
Se scoate din cuptor și se transferă pe un grătar. O lăsăm câteva minute să se răcorească înainte de a tăia și servi.
Se conservă la temperatura camerei, acoperită, până la 3 zile, dacă nu este foarte cald.
În timp, rețeta a mai suferit mici modificări, cea tradițională poate fi și un punct de pornire pentru eventuale experimente: unele persoane adaugă puțin zahăr sau miere, altele adaugă și lapte, chiar lapte vegetal, nu doar apă, altele adaugă puțină cacao sau praf de roșcove în compoziție. Alții, chiar un strop de brandy. În fine, unii nu adaugă nimic în afară de făină de castane, apă, sare și ulei.
Uneori, în vremurile moderne, se servește cu un moț de frișcă deasupra, sau cu sirop de caramel, de ciocolată sau de cafea. Un fapt cert: orice variantă am alege pentru această tartă din făină de castane, aroma sa se potrivește la perfecțiune cu cafeaua de dimineață.