Sursa foto: G4Food
Noi, românii, avem o relație specială cu pâinea. De la perioada dinainte de ’89, în care pâinea se dădea pe cartelă, câte o jumătate de pâine de persoană/zi, urmată de deschiderea brutăriilor în anii ’90, când mirosul de pâine caldă te îmbia să te așezi la coadă și să aștepți cuminte coacerea unei noi serii de pâine, până la toate momentele în care, în casa părinților sau a bunicilor, ne așezam cu toții în jurul mesei pe care elementul principal era o pâine mare, rotundă, abia scoasă din cuptor, pâinea e adânc înrădăcinată în viața noastră.
Mirosul de pâine caldă mă plimbă într-o călătorie în timp, în copilărie. Mă văd dând târcoale cuptorului din ograda bunicilor întrebând când e gata, apoi sunt în orașul de provincie în care am copilărit, cumpărând pâine fierbinte de la brutăria turcească și mâncând mai mult de jumătate de pâine caldă până ajungeam acasă, iar apoi revăd momentele în care, cu mult entuziasm, încercam să prepar cea mai delicioasă pâine.
Mă uit spre copilăria mea și văd locul important pe care pâinea l-a avut în alimentația de atunci: micul dejun consta în magiun pe pâine, prânzul era compus dintr-o porție consistentă de ciorbă cu multă pâine, desertul cel mai la îndemână reprezenta o combinație de pâine cu apă și zahăr, iar gustarea pe care o luam cu plăcere la joacă era o felie de pâine cu margarină. Mâncam pâine cu orice, chiar și cu struguri sau cu pepene verde, făcând astfel din combinația de pâine cu fructe o masă completă și perfect acceptată în niște vremuri în care abundența alimentară de acum era ceva de neimaginat.
A fost greu să accept că glutenul nu îmi face bine și să încep să caut alternative la pâine, așa cum o știam. Printre căutările mele am ajuns și la cele mai neașteptate ingrediente din care aș putea prepara alimentul după care tânjeam atât de mult, iar curiozitatea mi-a fost răsplătită de rezultate delicioase.
Despre semințele de in știam că au foarte multe beneficii: sunt bogate în acizi grași Omega-3, fibre solubile, vitamine din grupele B, vitamina E, magneziu, calciu, fosfor, zinc, fier, proteine, mucilagii (substanțe cu efect laxativ), pot stabiliza nivelul de zahăr din sânge și pot reduce tensiunea arterială.
O surpriză plăcută a fost că pot prepara foarte rapid o pâine din acestea. Nu este pâinea copilăriei, însă este o variantă fără gluten, cu puțini carbohidrați, sănătoasă, cu ingrediente puține, simple, ieftină și foarte ușor de preparat. Mie îmi place să o fac mai crocantă, ies mai degrabă niște crakerși de in.
Ingredientele mele pentru pâinea de in sunt următoarele:
- 150 g semințe de in
- 3 ouă
- 220 ml apă
- 3 linguri ulei de măsline
- ½ linguriță sare
- mix semințe pentru decor
Mod de preparare:
1. Se bat ouăle împreună cu apa, uleiul de măsline și sarea.
2. Se râșnesc semințele de in folosind o râșniță de cafea, apoi se adaugă peste compoziția lichidă preparată anterior. Compoziția rezultată se lasă 10-15 minute să se așeze, timp în care semințele de in se umflă și absorb din lichid. Cantitatea de mai sus este potrivită pentru tava mare de la cuptor.
3. Se așează hârtie de copt pe tavă, apoi se toarnă compoziția și se nivelează cu o spatulă sau o lingură.
4. Se ține la cuptor pentru 50-60 de minute la 170 de grade Celsius. E bine să o verificați din când în când, să nu se ardă. Mie îmi place mai crocantă, de aceea o las aproape o oră, dar, dacă nu o doriți așa uscată, testați după 40 de minute dacă vă place rezultatul.
Pentru a realiza această pâine de in delicioasă am pornit de la rețeta Elenei Butuc, pe care o găsiți aici. În varianta mea am exclus praful de copt și am folosit mai puține ouă, pe care le-am înlocuit cu aproximativ același volum de apă.
Îmi place să o consum cu unt, salată de vinete, icre, zacuscă, diverse pateuri sau paste tartinabile. Este salvarea mea când pregătesc un preparat tartinabil pentru familie, pentru că în 5 minute am pregătit și pâinea de in și astfel pot consuma și preparate care se întind pe pâine.
Sper să vă placă!
