Cine n-a auzit de Boqueria, celebra piață din Barcelona, cea mai faimoasă din Spania și, de curând, și din lume. Dar pe lângă Boqueria există câte o piață cu produse de proximitate cam în fiecare oraș spaniol, în cele mari, chiar în fiecare cartier.
Vom vizita astăzi o piață micuță, dintr-o localitate din Garraf (sudul Barcelonei), a cărei parte de interior, hala, este deschisă zilnic, iar cea extinsă, exterioară, se organizează la sfârșitul săptămânii. Atunci tarabe ambulante se pun în toată piața pietonală din centrul orașului, în jurul halei permanente.
Piața este ridicată în prima parte a secolului al XX-lea și a rămas aproape neschimbată. Doar că în jur i-au crescut clădiri. Singura schimbare e numele, care în 1941, când a fost inaugurată, era în spaniolă, iar acum este afișat în catalană (pe vremea lui Franco, în anii 40, catalana era interzisă, fiind utilizată de revoluționarii marxiști ce doreau instaurarea Republicii Catalane).
Când intrăm în piața interioară vedem că tipurile de carne sunt vândute separat. Există magazinașe care vând porc, altele vând vită și miel, iar polleriile, adică magazinele de carne și ouă de pasăre, evident au expuse aceste produse, plus carne de iepure. Toate vin direct de la ferme și producători din zonă. Vânzătoarea susține că dintr-un ou de struț ies opt tortillas (omlete) cu cartofi. Iar
Culoarul cu produse din pește este întotdeauna spectaculos. Se zice ca peștele trebuie să-l cumperi marți, joi și sâmbătă. Și atunci să-l mănânci și la restaurant. Pentru că atunci e proaspăt prins. Creveții roșii sunt de km 0. De la pescarii din Vilanova. Dorada este de pe Costa de Maresme, la 100 de km nord. Scoicile din Delta Ebrului, puțin mai la sud. Cam pe acolo sunt și fermele de ton uriaș.
În raioanele dedicate, găsești jamon, pulpe întregi din care vânzătorul taie manual, cu maximă dexteritate sau porții gata preparate și puse în vid. Diversitatea brânzeturilor din Catalonia se poate observa în vitrina cu bucăți întregi de brânză maturată, semi sau proaspătă, de capră, vacă, oaie sau mixtă.
Ieșim din hală pentru a alege legume și fructe proaspete. Legumele au încă pământ pe ele. E o dilemă aici cu mersul la piață. Dacă vrei să ai de unde alege și marfa să fie proaspătă, te duci la 8 dimineața. Dacă vrei prețuri mici, mergi înainte să plece producătorii. Atunci totul se dă cam pe nimic. Dar prinzi doar ce rămâne.
Fructele care la noi sunt considerate exotice, aici cresc în pomul din curte sau pe stradă. Chiar și eu, care am plantat un pomișor mic acum un an, am avut o producție de 7 lămâi. Portocalele cresc pe stradă în pomi decorativi, iar kg se vinde cu 1 euro în piață. Nispero, dar și cherimoya, caqui sau rodia cresc (și adesea se strică pentru că sunt prea multe) în copaci. Bananele se aduc din Insulele Canare, teritoriu spaniol, chiar dacă la ceva distanță de granițele europene. Întreaga piață e o încântare de culori și mai ales mirosuri.
Prețurile sunt, pe alocuri, mai mici ca la supermarket, pe alocuri mai mari. Dar și marfa e de calitate net superioară. În termeni de prospețime, gust, miros, arome.
Pe fundalul strigătelor vânzătorilor care vor să-și vândă repede marfa, să poată pleca acasă, cumpărătorii sunt un alt spectacol. Băbuțe trăgând cărucioare, femei grăbite să termine cumărăturile pentru că au de gătit prânzul pentru familie, perechi pentru care ieșirea de sfârșit de săptămână la piață e un ritual. Pe alocuri câte un domn în etate sau de vârsta a doua căutând ușor debusolat tot ce i-a trecut nevasta pe listă. Copii gălăgioși și mulți câini care ți se învârt printre picioare. Aici oamenii au mai mulți câini decât copii, iar prietenii necuvântători sunt luați cam pe peste tot unde merg stăpânii.
Iar la final, după ce au umplut troler-ul sau portbagajul mașinii, localnicii se așează la o cafea și un croissant sau un sendviș cu jamon. Că spaniolul care nu-și ia micul dejun la terasă, nu-i spaniol adevărat. Dar despre obiceiurile alimentare de zi cu zi ale spaniolilor într-o altă povestire.
🥰😘